Am primit in dar versuri. A fost,probabil,cel mai frumos lucru pe care il poti primi intr-o seara de joi lucratoare. O poezie extraordinara shi ciocolate delicioase. Mi se umpluse sufletul de lumina! Am citit poezia cu atita sete,cu atita gust,incit am inteles ca eu demult nu mai citesc,cu regret,culegeri de versuri... Sau nu mai scriu versuri,ca faceam shi asta intr-un timp,mai am undeva acasa 3 carnete cu versuri. Impartashesc cu tine o bucatzica din lumina mea de joi...
Cintec femeiesc
Asa e mama si a fost bunica,
Asa suntem,femei linga femei.
Parem nimic si nu-nsemnam nimica,
Doar niste 'ele' ce slujesc pe 'ei'.
Ei neglijenti,iar ele foarte calme,
Ei incurcind ce ele limpezesc,
Ei numai talpi,si ele numai palme,
Acesta e destinul femeiesc.
Si-n fond,ce fac femeile pe lume?
Nimic maret,nimic impunator.
Schimbindu-si dupa ei si drum si nume,
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atitia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.
Ei fac ce fac si tot ce fac se vede,
Ba strica mult si ele-ndreapta tot,
Si de aceea,nimeni nu le crede
Cind cad,imbatrinesc,si nu mai pot.
Asa e mama,si a fost bunica,
Si ca ele miine eu voi fi.
Ce facem noi,femeile? Nimica,
Decit curat,si uneori copii.
Suntem veriga firului de ata
In fiecare lant facut din doi.
E greu cu noi,femeile,in viata,
Dar e si imposibil fara noi.
Adrian Paunescu
Se dedica mamei mele,scumpei shi truditei mele eroine,care shtie sa asculte,sa inventeze,sa mingiie,sa certe,sa duca dorul shi sa zimbeasca modest shi misterios. Mamei mele ii datorez tot ce sunt shi am. Mamei mele vreau sa-i cint azi,fiindca nu exista cineva pe lumea asta care ar merita-o mai mult decit ea. In timp ce eu am venit acasa,gindindu-ma cum sa plec a doua zi,mama mi-a adus linga calculator o ceashca de ceai shi mi-a mingiiat parul impletit. Pe cine ash putea iubi eu vreodata la fel?.....
Cintec femeiesc
Asa e mama si a fost bunica,
Asa suntem,femei linga femei.
Parem nimic si nu-nsemnam nimica,
Doar niste 'ele' ce slujesc pe 'ei'.
Ei neglijenti,iar ele foarte calme,
Ei incurcind ce ele limpezesc,
Ei numai talpi,si ele numai palme,
Acesta e destinul femeiesc.
Si-n fond,ce fac femeile pe lume?
Nimic maret,nimic impunator.
Schimbindu-si dupa ei si drum si nume,
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atitia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.
Ei fac ce fac si tot ce fac se vede,
Ba strica mult si ele-ndreapta tot,
Si de aceea,nimeni nu le crede
Cind cad,imbatrinesc,si nu mai pot.
Asa e mama,si a fost bunica,
Si ca ele miine eu voi fi.
Ce facem noi,femeile? Nimica,
Decit curat,si uneori copii.
Suntem veriga firului de ata
In fiecare lant facut din doi.
E greu cu noi,femeile,in viata,
Dar e si imposibil fara noi.
Adrian Paunescu
Se dedica mamei mele,scumpei shi truditei mele eroine,care shtie sa asculte,sa inventeze,sa mingiie,sa certe,sa duca dorul shi sa zimbeasca modest shi misterios. Mamei mele ii datorez tot ce sunt shi am. Mamei mele vreau sa-i cint azi,fiindca nu exista cineva pe lumea asta care ar merita-o mai mult decit ea. In timp ce eu am venit acasa,gindindu-ma cum sa plec a doua zi,mama mi-a adus linga calculator o ceashca de ceai shi mi-a mingiiat parul impletit. Pe cine ash putea iubi eu vreodata la fel?.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu