duminică, 16 iunie 2013

LOREEN

 



    Așa e ea. Uite-așa. Măcar că poza e blurată, măcar că era 4 dimineața și ea era frântă de oboseală- toate astea nu puteau ascunde focul din ea. Veselă, amabilă, modestă și neașteptat de prietenoasă.

    Vineri seara, "Drive" a găzduit un recital de excepție al lui Loreen, cu ocazia închiderii sezonului. A fost incendiar, acest fenomen de femeie a reușit să miște din loc și pe cele mai glamuroase apariții, și pe cei mai înțepați pațanași. A ieșit pe scenă și ne-a dat o scurtă lecție despre distracție și muzică. Și despre glas adevărat, care vine de undeva mai lăuntric decât coarde vocale. A venit și ne-a inspirat să iubim cu adevărat.

      Îmi era foarte interesant să urmăresc fețele vedetelor noastre autohtone, în timp ce cânta Loreen. Diana Grigor, Kătălina Russu au fost 2 dintre reprezentanțele noastre scenice, pe care le vedeam mai de aproape. Îmi plăcea să urmăresc grimasele lor de: dap kaneșna, ea je nu-i de la noi, la noi artiștii nu-s apreciați, la noi e rău, la ei e bine...Nu, dragii mei. Nu. E vorba doar despre muzică. Talent, care se tot desăvârșește, pasiune față de ceea ce faci, simplitate, modestie și scop cu adevărat nobil. E vorba despre muzică. Ca să nu mai pomenim că femeia asta nu face playback.

    Am avut o ocazie unică de a vedea dintr-o altă perspectivă toate bliostocikele estradei noastre. Fiindcă asta e muzica la noi, majoritatea ei, cel puțin. Bliostocike peste plastic. Și, de altă parte, m-am delectat cu un performance bun: voce, atmosferă, muzică, energia debordantă a lui Loreen, care se revărsa în egală măsură peste cei circa 200-300 oameni din club. Aștept cu speranță ziua când o voi vedea într-un concert mare, în aer liber.

     Mulțumesc mult organizatorilor, a fost o reală plăcere și o ocazie de nedescris să o fi cunoscut. Lui Ion Istrati și Victor Dicov un mulțumesc din suflet aparte, știu ei pentru ce.;)


        If you want the power, be the power!
     

marți, 4 iunie 2013

O familie mioritică

   Vitea e pațan. Vitea chiar e pațan maladeț. Tare pantovîi, are mulți drugani, kenți și coreși. Mama îi trimite bani de la Italiea, tata de la Franța, pentru ca Vitea să meargă la facultate. Dar Vitea nu merge. El se duce în diferite zavidenii elitare, precum Sity, Buztaim sau Favorit. Acolo Vitea învață că padrugile iubesc să fie fotcăite de fatografi și de mobile crutîie, care au filtre diferite. El mai învață și că padrugilor le place să le pui un kaktălicik, de dorit să aibă umbreluță.
 
   Într-o seară Vitea a văzut-o. Ea era așa de frumoasă, dădea din buci cel mai tare, și avea o rochie tare strâmtă, în care reușise să bage toate straturile grăsimii sale. Mergea pe niște pantofi rozovi, alunga toți băieții de pe lîngă ea. Așa că Vitea a hotărât s-o cuecerească definitiv și l-a chemat pe pațanul cela cu căldarea de trandafiri și i-a cumpărat pe toți, cu tot cu căldare, pentru ea. Ea a apreciat gestul, toate padrujtele au început a scheuna de plăcere: faaaaa, și di clasna, el jă îi bogat matincă... Dar ea s-a arătat mai puțin disponibilă. Atunci Vitea a mers în ofensivă și a invitat-o la un kaleancik. Când au adus kaleancikul, Vitea deja aflase că pe ea o cheamă așa cum se numește, deci așa cum s-au inscălit părinții. Că doar nu i-ar fi dat numele din prima. Așa că el a zis s-o adauge în druziea pe Adnaklasnici. Peste încă o minută, de pe tabletka lui Vitea, Kisunea(NeTvoiaKaraleva) și VityokXX23Boomer erau drugi. În acea seară el a condus-o acasă. Acolo Sveta (așa o chema pe Kisunea) i-a dat o pupătură franceză lui Vitea, deși l-a avertizat din start că ea nu-i de-aiasta și că dacă i-o trebuit o pr*șm*ndovcă de club, ne po adresu a ajuns. Sigur, Vitea, după sărut, știa culoarea chiloților ei și cum îi miroseau sânii.
 
   Așa a început marea idilă a secolului. Toate șașlîcurile, toate tusovcile și toate discotecile nu se făceau dacă Sveta cu Vitea nu erau prezenți. Sigur, Vitea era turbat de mânios că Sveta l-a mințit că nu s-a pupat cu Andrușa, druganul lui cel mai bun. Iar Sveta era aproape sigură că Vitea s-a culcat cu Natașa, fosta ei colegă de școală. Dar se iubeau. Ea era cel mai frumos cadou al sorții, pana dragostei, care i-a atins cu efemera-i mișcare sufletul pângărit de singurătate. Cel puțin așa spunea statusul lui. Iar el era cel mai dorit, cel mai așteptat, pilonul vieții ei, sprijinul și amorul ei veșnic. Iarăși, statusul ei. De ziua ei, Vitea i-a adus comandă de la gara din Moscova cel mai mare, cel mai pufos, și cel mai rozov (ciclamen de rozov) iepure. Gigantic iepure. Și desigur, căldarea de trandafiri. Sveta avea deja poză nouă de profil.
   
  După o relație mai mult decât stabilă de 6 luni, Sveta a început să se simtă rău. După o scurtă vizită la medic, Vitea a aflat că tinerețea lui brusc s-a terminat. Sveta a zaletit. Și se bătea de ceasul morții că nu face avort și că el trebuie să se însoare cu ea. Mamele de prin Italiea au fost sunate, și peste câteva zile erau revenite acasă. După câteva zile de scandal între familii, că cine a curvă și cine e kobeli, cele două clanuri au hotărât să-și căsătorească copiii. Ce-o să zică lumea de-un copil născut fără căsătorie???.. Deci, nuntă. Și, precum copiii le erau mezini și dragi ca ochii din cap, cele două familii au luat credite pentru nuntă. Nunta se fixase la un local mai mult decât luxos și kitshos din centrul orașului. Rochia, costumul, accesoriile, mașinile de nuntă și toate alte atribute ale nunții- pline de bliostke, roz, puf. Fiindcă așa arată scump și la modă, și fiindcă așa vrea Sveta. Da unei adolescente gravide nu-i poți refuza nimic. Sigur, nunta s-a jucat cu scandal, cele 2 familii s-au întrecut la cumpărat cele mai scumpe plasme tv, frigider, pături și pleduri. După ce și-au aranjat copiii la casa lor (la gazdă), părinții au plecat înapoi prin alte țări, să întoarcă datoriile. Așa a început viața în familie. Vitea a cumpărat cu banii de la nuntă o Dacia, și s-a angajat la o companie de taxi. Vezi, el era antreprenor cu viziuni de viitor, el investise banii. Sveta cu altă parte din sumă a trecut un curs de frizerie, apoi a investit o mare parte în produse Amway, pe care se tot chinuia să le bage pe gât colegelor de la alimentara unde se angajase temporar. Vezi, ea tot avea un plan, ar fi ajuns un mare dealer de cosmetice, ea jă-i așa de maladeață și frumoasă.

   După încă ceva timp Vitea tot mai des mergea după lucru cu mașina la Ciocana, cică avea un domn care lucra nuș-la-care minister și ieșea târziu de acolo. Vitea, sigur, deja era gras și nu ieșea cu zilele din șorții-capri, cu pătrățele, și maioul cu Manchester United. Așa că Sveta nici că se gândea la altceva.  Pînă când, o bună padrugă de-a Svetei a chemat-o într-o seară la o plimbare. Au ajuns la o saună, la Ciocana, unde Sveta a văzut cu ochii săi cum Vitea îi făcea masaj în pielea goală unei babe. Baba arăta mai sofisticat, dar era cu mult mai bătrână decât ei doi. A 2-a zi, acasă la Vitea și la Sveta zburau farfurii și scaune, până când Vitea a hotărât să-și liniștească fumeia cu un toc de bătaie. De atunci Sveta nu vede bine cu ochiul stâng. Și bea. Bea mult. Francesco, băiețelul lor, numit după modă nouă, vede toate astea și se duce să-și mai prăjească niște cartofi. S-a fript deja odată cu tigaia, când avea vreo 5 ani, dar mama a spus atunci că până la nuntă o să-i treacă. Cicatricea de pe frunte, mare de-o palmă de-a lui, drept că se mai micșorează parcă...sau nu..

   Aș vrea să spun că această istorie e un pamflet. Aș vrea foarte mult.

   P.S. Această istorie nu e o generalizare. E doar o istorie.