A câta oară mă minunez de voi, dragii mei. A câta oară îmi dau, la fel, seama că n-am de ce să mă minunez. Pe voi nu vă schimbă nimic pe lumea asta, nici cutremurele pămîntului, nici cutremurele politice, nici dramele interioare... Voi vreți să discutați cît mai mult și cît mai despre nimic. Să discutați, să analizați, să treceți în revistă, să obiectați, să bârfiți.
Azi am primit un buchet de flori, foarte frumușele, de la un vechi cunoscut. Niște garoafe mărunte și roz au răsărit în vaza mea, pe masă, și mi-au adus aminte că pot să primesc flori, necondiționat, numai fiindcă îmi stă bine să primesc flori. Și mi s-a făcut trist pe creier că trebuie să mă minunez de gesturi frumoase. Dar așa este. Nimeni nu mai face gesturi frumoase tocmai din motivul că se poate, și nu te costă nimic, în cele mai multe cazuri. Cele mai frumoase lucruri nu sunt lucruri. Dar tocmai de trăiri și se teme omul. Fiindcă lucrurile pot fi stăpânite, în timp ce trăirile te invadează.
Pe de altă parte, am mai auzit niște chestii foarte urâte despre mine. Pe cât de urâte, pe atât de...amuzante. N-am putut decât să râd. Când auzi bancuri, așa trebuie să faci, să râzi. Eu mă bucur că sunt atât de importantă pentru cineva, încât să devin tema principală de discuție. Dar constat cu dezamăgire că trăim într-o societate cu gândire îngustă, limitată. O Soțietate, cum ar numi-o Caragiale, cu tertipuri, vorbe pe la colțul mesei, și fără substanță.
Facebook-ul contribuie la asta foarte mult. De asta, probabil, voi și sta deoparte cât va fi posibil, încât să nu-mi perturbez regimul de lucru. Statusuri-șmatusuri, poze-șmoze, laikuri-șmaikuri..
Dar, dacă vă uitați atent, afară e viață. Și e viață frumoasă, și plină de momente mereu uluitoare. Afară lumea lucrează, se iubește, se ceartă, se luptă, iubește. Fiecare așa cum poate, sigur, dar cert e faptul că, a sta și a observa toate astea, e o ocupație foarte frumoasă, și cu atât mai instruitivă.
Săptămîna asta mă duc să-mi văd finuțul în devenire. Azi l-am auzit la telefon, și el, în limba lui păsărească mi-a transmis un Salut. O să fim prieteni noi cu el.
Salut vouă de pe-afară, dragii mei.;)
Azi am primit un buchet de flori, foarte frumușele, de la un vechi cunoscut. Niște garoafe mărunte și roz au răsărit în vaza mea, pe masă, și mi-au adus aminte că pot să primesc flori, necondiționat, numai fiindcă îmi stă bine să primesc flori. Și mi s-a făcut trist pe creier că trebuie să mă minunez de gesturi frumoase. Dar așa este. Nimeni nu mai face gesturi frumoase tocmai din motivul că se poate, și nu te costă nimic, în cele mai multe cazuri. Cele mai frumoase lucruri nu sunt lucruri. Dar tocmai de trăiri și se teme omul. Fiindcă lucrurile pot fi stăpânite, în timp ce trăirile te invadează.
Pe de altă parte, am mai auzit niște chestii foarte urâte despre mine. Pe cât de urâte, pe atât de...amuzante. N-am putut decât să râd. Când auzi bancuri, așa trebuie să faci, să râzi. Eu mă bucur că sunt atât de importantă pentru cineva, încât să devin tema principală de discuție. Dar constat cu dezamăgire că trăim într-o societate cu gândire îngustă, limitată. O Soțietate, cum ar numi-o Caragiale, cu tertipuri, vorbe pe la colțul mesei, și fără substanță.
Facebook-ul contribuie la asta foarte mult. De asta, probabil, voi și sta deoparte cât va fi posibil, încât să nu-mi perturbez regimul de lucru. Statusuri-șmatusuri, poze-șmoze, laikuri-șmaikuri..
Dar, dacă vă uitați atent, afară e viață. Și e viață frumoasă, și plină de momente mereu uluitoare. Afară lumea lucrează, se iubește, se ceartă, se luptă, iubește. Fiecare așa cum poate, sigur, dar cert e faptul că, a sta și a observa toate astea, e o ocupație foarte frumoasă, și cu atât mai instruitivă.
Săptămîna asta mă duc să-mi văd finuțul în devenire. Azi l-am auzit la telefon, și el, în limba lui păsărească mi-a transmis un Salut. O să fim prieteni noi cu el.
Salut vouă de pe-afară, dragii mei.;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu