Anul trecut a avut grijă să-mi demonstreze cât mai vivid că ceea ce vrei de fapt nu este ceea, ce ți-ai dorit, mai ales atunci când ajungi să ai asta. Ajungi să ai, să fii, să obții.
Pentru ce ar fi să-ți dorești cât mai multe, să aspiri la ele, ca atunci când le ai, să te dezamăgești crunt? Pentru ce să cauți dragoste eternă ca, atunci când o ai, să cauți alternative ieftine? Pentru ce să vrei cât mai multe în jurul tău, ca atunci când te înconjori de ele, să te apese atât de tare ambianța asta?
Pentru că se merită. Pentru că altfel nu ajungi să prețuiești lupta de a fi dorit și obținut ceva. Pentru că suntem urmașii lui Prometeu și ne place să obținem ceva prin sacrificiu. Pentru că altfel nu obținem plăcuta și multrâvnita durere de a iubi și de a fi iubiți. Pentru că suntem cine și cum suntem- oameni.
Un exemplu pe cât de prozaic, pe atât de bine resimțit de mine: m-am făcut cu o pereche de papuci noi. Da frumooooși papuci, stilați, taman cum i-ai vedea într-o vitrină și i-ai vrea pe picioare. Nici nu i-am cumpărat, mi-au fost dăruiți. Primele 4 străzi pe care le-am parcurs în ei au fost lovely: eu cu papuci noi, cu muzică în urechi și zâmbet pe față. Următoarele 4 străzi au fost o catastrofă. Fiecare pas era ca un pumnal în călcâiul meu, zâmbetul era o grimasă de scrâșnet. O oroare de bătătură am primit de la frumoșii papuci. Și n-am idee cum i-aș putea schimba, defectul face parte din componență.
Morala. Unele lucruri, fenomene, persoane din viața asta ori te prind, îți vin, ori ... nu. Atât. Sigur, sunt situații sau aspecte atenuante, care pot schimba ceva, pot ameliora bătătura. Dar n-o vor rezolva niciodată.
Sau sunt lucruri și fenomene și persoane care îți vin, dar tu încă nu știi asta. Ar trebui doar să deschizi ochii bine și să fii atent la semne. Ai putea primi atâtea momente frumoase împreună cu cineva, pe care nici n-ai reușit să-l vezi bine, dar pe care ai și reușit să pui etichetă. Ah, și etichetele astea! Ar fi trebuit să rămînă pe produse, nu să treacă și pe oameni. Etichetele sunt dușmanii noștri. Dacă reușești să scoți o etichetă de pe cineva și să vezi omul de desubt, o să rămîi uimit/ă ce găsești. Eu am găsit câteva persoane tare frumoase. De pe unele nu pot scoate eticheta, fiindcă ele țin foarte mult la hîrtiuță și lipiciul lor. Eticheta lor le protejează, în timp ce le diminuează.
Despre papuci. Le mai dau o șansă, îi duc la cizmar. Poate le scot eticheta de Încălțări ale Iadului.
Be careful what you wish for, cuzz you just might get it.
Pentru ce ar fi să-ți dorești cât mai multe, să aspiri la ele, ca atunci când le ai, să te dezamăgești crunt? Pentru ce să cauți dragoste eternă ca, atunci când o ai, să cauți alternative ieftine? Pentru ce să vrei cât mai multe în jurul tău, ca atunci când te înconjori de ele, să te apese atât de tare ambianța asta?
Pentru că se merită. Pentru că altfel nu ajungi să prețuiești lupta de a fi dorit și obținut ceva. Pentru că suntem urmașii lui Prometeu și ne place să obținem ceva prin sacrificiu. Pentru că altfel nu obținem plăcuta și multrâvnita durere de a iubi și de a fi iubiți. Pentru că suntem cine și cum suntem- oameni.
Un exemplu pe cât de prozaic, pe atât de bine resimțit de mine: m-am făcut cu o pereche de papuci noi. Da frumooooși papuci, stilați, taman cum i-ai vedea într-o vitrină și i-ai vrea pe picioare. Nici nu i-am cumpărat, mi-au fost dăruiți. Primele 4 străzi pe care le-am parcurs în ei au fost lovely: eu cu papuci noi, cu muzică în urechi și zâmbet pe față. Următoarele 4 străzi au fost o catastrofă. Fiecare pas era ca un pumnal în călcâiul meu, zâmbetul era o grimasă de scrâșnet. O oroare de bătătură am primit de la frumoșii papuci. Și n-am idee cum i-aș putea schimba, defectul face parte din componență.
Morala. Unele lucruri, fenomene, persoane din viața asta ori te prind, îți vin, ori ... nu. Atât. Sigur, sunt situații sau aspecte atenuante, care pot schimba ceva, pot ameliora bătătura. Dar n-o vor rezolva niciodată.
Sau sunt lucruri și fenomene și persoane care îți vin, dar tu încă nu știi asta. Ar trebui doar să deschizi ochii bine și să fii atent la semne. Ai putea primi atâtea momente frumoase împreună cu cineva, pe care nici n-ai reușit să-l vezi bine, dar pe care ai și reușit să pui etichetă. Ah, și etichetele astea! Ar fi trebuit să rămînă pe produse, nu să treacă și pe oameni. Etichetele sunt dușmanii noștri. Dacă reușești să scoți o etichetă de pe cineva și să vezi omul de desubt, o să rămîi uimit/ă ce găsești. Eu am găsit câteva persoane tare frumoase. De pe unele nu pot scoate eticheta, fiindcă ele țin foarte mult la hîrtiuță și lipiciul lor. Eticheta lor le protejează, în timp ce le diminuează.
Despre papuci. Le mai dau o șansă, îi duc la cizmar. Poate le scot eticheta de Încălțări ale Iadului.
Be careful what you wish for, cuzz you just might get it.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu