De Jubileu

   Eu sunt fată. Amatoare de bere, nu consumatoare de regulă, ci doar o fată amatoare de bere. Să fiu sinceră, nu prea consum bere Chișinău, poate doar blondă. În rest, am câteva brand-uri de bere, pe care le prefer.
   De curând, câteva persoane au hotărât că eu sunt blogger-iță și trebuie să fiu invitată la offline-uri cu alți bloggeri. Zic merci și merg, să prind câte ceva interesant în cap, să mai amestec cunoștințele generale. Ieri am fost invitată la un offline cu bere. Fix așa mi s-a spus: Rodica, hai la un offline cu bere. Și am mers.

   Ce n-am știut e că era un offline organizat pentru bloggeri de către compania Efes Vitanta Moldova Brewery, reprezentanții berii Chișinău. Motivul era unul cât se poate de frumos, aniversarea jubileului de 140 de ani a companiei, și cu acest prilej, lansarea unei beri speciale "De Jubileu". 

  Această doamnă, Nadejda Onescu, șef asigurare calitate la EVMB, ne-a arătat cum se face corect și concis o degustare de bere, și care sunt cele mai mari greșeli, pe care le-am putea comite în analiza unei beri bune. M-a surprins să văd o prezență atât de drăguță vorbind despre bere.
  

  Așa arată berea jubiliară de la Chișinău, o idee unică de aspect, foarte atractivă, spun eu. S-a mizat chiar și pe asta, între bloggeri și reprezentanții companiei, care imagine va fi mai atractivă pentru consumatori. Miza este tot atâta bere cât greutatea în kg a câștigătorului. Am pus și eu o miză, vedem ce iese.
  Gustul m-a surprins. E o bere bună, gustoasă, îndestul de amară/dulce, care îți umple gura de gust, e consistentă și jucăușă. Specialitatea sa este componența de 2 tipuri de malț și 4 tipuri de hamei, ceea ce îi dă o savoare deosebită. Bate la cap după 5 minute.:)

  Aspectual, e o idee destul de fresh pentru Moldova, considerând că practica asta a adus roade în mai multe țări, și chiar marii designeri au conceput etichete haute-couture pentru branduri de băuturi recunoscute mondial.

  

  Nenea paznic a participat la discuție, a ascultat atent toată informația, chiar și de după gard. Reprezentanții companiei l-au fericit cu o bere rece de la prezentare, din ediția jubiliară.


  A fost un offline tare nice, cu toate că nu sunt o consumatoare înrăită de bere. S-a vorbit neformal, liber, s-a râs, s-a băut bere. Ce se mai cere de la o seară frumoasă de luni? :)


  Sursă fotografii: luchianiuc
   

Papucii cei frumoși

     Anul trecut a avut grijă să-mi demonstreze cât mai vivid că ceea ce vrei de fapt nu este ceea, ce ți-ai dorit, mai ales atunci când ajungi să ai asta. Ajungi să ai, să fii, să obții.
     Pentru ce ar fi să-ți dorești cât mai multe, să aspiri la ele, ca atunci când le ai, să te dezamăgești crunt? Pentru ce să cauți dragoste eternă ca, atunci când o ai, să cauți alternative ieftine? Pentru ce să vrei cât mai multe în jurul tău, ca atunci când te înconjori de ele, să te apese atât de tare ambianța asta?
 
   Pentru că se merită. Pentru că altfel nu ajungi să prețuiești lupta de a fi dorit și obținut ceva. Pentru că suntem urmașii lui Prometeu și ne place să obținem ceva prin sacrificiu. Pentru că altfel nu obținem plăcuta și multrâvnita durere de a iubi și de a fi iubiți. Pentru că suntem cine și cum suntem- oameni.

   Un exemplu pe cât de prozaic, pe atât de bine resimțit de mine: m-am făcut cu o pereche de papuci noi. Da frumooooși papuci, stilați, taman cum i-ai vedea într-o vitrină și i-ai vrea pe picioare. Nici nu i-am cumpărat, mi-au fost dăruiți. Primele 4 străzi pe care le-am parcurs în ei au fost lovely: eu cu papuci noi, cu muzică în urechi și zâmbet pe față. Următoarele 4 străzi au fost o catastrofă. Fiecare pas era ca un pumnal în călcâiul meu, zâmbetul era o grimasă de scrâșnet. O oroare de bătătură am primit de la frumoșii papuci. Și n-am idee cum i-aș putea schimba, defectul face parte din componență.

   Morala. Unele lucruri, fenomene, persoane din viața asta ori te prind, îți vin, ori ... nu. Atât. Sigur, sunt situații sau aspecte atenuante, care pot schimba ceva, pot ameliora bătătura. Dar n-o vor rezolva niciodată.
   Sau sunt lucruri și fenomene și persoane care îți vin, dar tu încă nu știi asta. Ar trebui doar să deschizi ochii bine și să fii atent la semne. Ai putea primi atâtea momente frumoase împreună cu cineva, pe care nici n-ai reușit să-l vezi bine, dar pe care ai și reușit să pui etichetă. Ah, și etichetele astea! Ar fi trebuit să rămînă pe produse, nu să treacă și pe oameni. Etichetele sunt dușmanii noștri. Dacă reușești să scoți o etichetă de pe cineva și să vezi omul de desubt, o să rămîi uimit/ă ce găsești. Eu am găsit câteva persoane tare frumoase. De pe unele nu pot scoate eticheta, fiindcă ele țin foarte mult la hîrtiuță și lipiciul lor. Eticheta lor le protejează, în timp ce le diminuează.

  Despre papuci. Le mai dau o șansă, îi duc la cizmar. Poate le scot eticheta de Încălțări ale Iadului.

  Be careful what you wish for, cuzz you just might get it. 

Salut de-afară!

   A câta oară mă minunez de voi, dragii mei. A câta oară îmi dau, la fel, seama că n-am de ce să mă minunez. Pe voi nu vă schimbă nimic pe lumea asta, nici cutremurele pămîntului, nici cutremurele politice, nici dramele interioare... Voi vreți să discutați cît mai mult și cît mai despre nimic. Să discutați, să analizați, să treceți în revistă, să obiectați, să bârfiți.

  Azi am primit un buchet de flori, foarte frumușele, de la un vechi cunoscut. Niște garoafe mărunte și roz au răsărit în vaza mea, pe masă, și mi-au adus aminte că pot să primesc flori, necondiționat, numai fiindcă îmi stă bine să primesc flori. Și mi s-a făcut trist pe creier că trebuie să mă minunez de gesturi frumoase. Dar așa este. Nimeni nu mai face gesturi frumoase tocmai din motivul că se poate, și nu te costă nimic, în cele mai multe cazuri. Cele mai frumoase lucruri nu sunt lucruri. Dar tocmai de trăiri și se teme omul. Fiindcă lucrurile pot fi stăpânite, în timp ce trăirile te invadează.

  Pe de altă parte, am mai auzit niște chestii foarte urâte despre mine. Pe cât de urâte, pe atât de...amuzante. N-am putut decât să râd. Când auzi bancuri, așa trebuie să faci, să râzi. Eu mă bucur că sunt atât de importantă pentru cineva, încât să devin tema principală de discuție. Dar constat cu dezamăgire că trăim într-o societate cu gândire îngustă, limitată. O Soțietate, cum ar numi-o Caragiale, cu tertipuri, vorbe pe la colțul mesei, și fără substanță.
  Facebook-ul contribuie la asta foarte mult. De asta, probabil, voi și sta deoparte cât va fi posibil, încât să nu-mi perturbez regimul de lucru. Statusuri-șmatusuri, poze-șmoze, laikuri-șmaikuri..

  Dar, dacă vă uitați atent, afară e viață. Și e viață frumoasă, și plină de momente mereu uluitoare. Afară lumea lucrează, se iubește, se ceartă, se luptă, iubește. Fiecare așa cum poate, sigur, dar cert e faptul că, a sta și a observa toate astea, e o ocupație foarte frumoasă, și cu atât mai instruitivă.

  Săptămîna asta mă duc să-mi văd finuțul în devenire. Azi l-am auzit la telefon, și el, în limba lui păsărească mi-a transmis un Salut. O să fim prieteni noi cu el.

  Salut vouă de pe-afară, dragii mei.;)
  

Moldova, acum ai vin!

 

 Da, da, această țară se slăvește printre semenii săi cu vinuri bune și femei frumoase. Să fie oare femeile frumoase abia după ce vinurile-s bune, sau că vinul e bun acolo unde sunt oameni frumoși, nu se știe. Cert este faptul că am găsit ceva, ce facem bine, și facem asta de veacuri întregi.
 
  Tatăl meu a iubit viile și vinul încă din familia sa, de cînd bunelul îl învățase cum se altoiește, cum se îngrijesc butașii și cum se curăță corect via primăvara. De la tatăl meu am deprins și eu dragul pentru cultura vinului, a tipologiei și producției. " Dragostea de pămînt", spunea el, " nu moare niciodată, așa cum nu moare dragostea de familie." Astfel, am ajuns la ideea că moldovenii sunt legați de pămîntul lor, de cultură, de vie și, respectiv, de vin prin genetică.

  Mă bucur să aud, de la prietenii mei străini, că avem o colecție impresionantă de vinuri foarte gustoase aici. Că avem atîtea soiuri de viță de vie, tehnologii seculare, pe care le îmbinăm cu cele moderne, și o piață competitivă atît de variată. Mă bucur să văd că acești prieteni ai mei, după vreo vizită în Moldova, vor duce cu sine acasă bomboane și vin, neapărat vin. Este o cultură pe care trebuie s-o prezervăm, s-o dezvoltăm și s-o expunem cu atît mai bine, cu cît aceasta e trăsătura caracteristică a prezentării Moldovei ca națiune.

  Mă bucur să particip la ediția de primăvară a Vernisajului Vinului, la Leogrand Convention Center, unde se vor expune numeroase companii producătoare de vinuri, unde se va bea vin gustos, calitativ, unde lumea va savura din colecții renumite de vinuri de marcă deja consacrată, precum și unele companii mai noi, promițătoare. Se anunță a fi un eveniment foarte frumos, menit să aducă la cunoștință publicului consumator noutățile din domeniul vinificației, precum și a utilitarelor pentru vin. În program se propune:
 - Peste 150 de vinuri de calitate pe care le puteți degusta gratuit
 - Program de muzică live
 - Târg de obiecte handmade cu vânzare
 - Târg de utilitare pentru vin
 - Concurs cu premii

 Despre detaliile acestui frumos eveniment puteți să vedeți aici VernisajulVinului/Facebook. 
Acest eveniment este, la fel, susținut de Moldova Holiday 
 
Este frumos că această națiune nu va ceda caracterul principal al culturii sale nici măcar unor timpuri ostile, fiindcă asta ne este în sânge, asta ne definește și asta ne promovează. Hai noroc și sănătate!
  

Rodica și copiii

       Mie-mi plac copiii de mor, nu alta. Toți, deopotrivă. Poate de asta nu voi putea profesa în specialitatea, pe care mi-am ales-o: asistența socială a copiilor străzii. Voi plânge 24/24 pentru soarta prea crudă a unor copii nevinovați. Îmi plac copiii mai mult decât orice alt om din lume. Fiindcă ei uneori îmi dau lecții mult mai valoroase, decât voi putea vreodată lua de la orice profesor, psiholog, bătrân, de la diferite conferințe, cărți și tratate. Ei sunt simpli, și ne iubesc sincer, cu mânuțele, cu ochișorii și cu buzișoarele întinse spre pupușor. Dacă i-ai plăcut din prima, tu vei fi un prieten foarte important al acestui mic om. Ei nu judecă, nu bârfesc, ei nu te abandonează. Ei sunt oamenii perfecți, care suntem noi cu tine de la început și de la care plecăm treptat, paradoxal, spre aceeași perfecțiune. Plecăm urât, deprindem 'capacități' de adult, unele pe atât de urâte, pe cât de mature și asumate ni le închipuim. Copiilor le plac culorile, nouă ne place steclopachetul. Copiilor le place înghețata, nouă ne plac localurile glamuroase. Copiii știu să râdă pe stradă și să se joace de-a prinselea pe aceeași stradă, noi râdem de niște cântăreți și dansatori ambulanți, mai ales de gruparea adepților lui Khrișna. Câteodată sinceritatea copiilor e ceea ce lipsește unei societăți de adulți.
 

   Ieri am fost acceptată de o fetiță de 4 anișori, care mă vedea a 2-a oară. E mare treabă să fii acceptat de un copil. Pe un adult poți încerca să-l vrăjești cu atitudini, vorbe deștepte sau alte capacități. Cu un copil nu merge. Dacă îi ești pe plac, te va lua de mânuță, și cu ochișori mari, te va duce să-ți facă cunoștință cu toate păpușile, animăluțele și jucăriile sale- cea mai mare comoară. De la început, sigur, era foarte reticentă, chiar s-a supărat pe mama și tata că au lăsat în casa lor pe cineva străin, și stătea în cel mai îndepărtat colț de la mine, uitându-se printre genele lungi cu pizmă la mine.. Apoi a văzut că nu fac nimic și nu încerc să mă joc cu ea defel, a început să mă întrebe de unde-s, cine-s. Apoi mi-a dat o bomboană de la ea din buzunar. Apoi, ne-am dus să numărăm păpușile și să ne uităm la desenele ei în acuarelă. Apoi mi-a cântat la pian. Apoi s-a supărat că mă duc acasă. Scumpete de fetiță. Doinița.


   Ieri s-a născut o podoabă de băiat, un zdrăvănuț de băiat, în familia unei bune prietene, Aurica. Sunt foarte fericită pentru ei doi, și pentru buneii care își așteptau nepoții de ceva vreme. Un copilaș așteptat de părinții săi, care se tot încăpățâna să facă așa cum vrea el, dar pînă la urmă a cedat. Sunt sigură că într-o zi poate ne vom împrieteni și cu el. Răzvan.


   Ieri l-am mai salutat o dată pe prietenul meu din burtica Aliciei. Abia aștept să cunosc pe acest băiețaș care, sunt sigură, o să fie un copil foaaaarte interesant. Are deja deprinderi foarte amuzante, încă din burtă. Dacă mângâi o minută apoi iei mîna, el dă cu piciorușul, semn că n-ai dreptul să te oprești, odată ce l-ai zădărât. Omulean cu caracter, cum se și aștepta. Bogdan.


   Duminică l-am cunoscut pentru prima dată pe nepoțelul meu, fiul verișorului meu. Are o față prea serioasă pentru ale sale 11 luni de viață. Ochi maari, năsuc dârz. N-a vrut să vină la mine în brațe, deși m-a favorizat cu un zâmbet larg. Pînă la urmă, lăsându-se alintat de toate agugu-urile mele, a hotărît că e timpul să-și bage 2 degețele la mine-n gură. Mare ștrengar o să fie. Damian.
 

  Mă bucur foarte mult pentru familiile unde apar astfel de minuni ale vieții. Mă bucur pentru copiii care se nasc într-o familie frumoasă, unde sunt iubiți chiar din primele secunde ale vieții. Mă bucur pentru mine, că într-o zi îmi voi face astfel de cadou. Mă bucur pentru copilul meu, care va avea o copilărie frumoasă. Mă bucur pentru viață. :)
Pe curând.