duminică, 30 decembrie 2012

Anul, în care a fost sfârșitul lumii



Cică, pe sfîrșit de an se fac retrospective. Se trag linii și se fac totaluri. Eu o să menționez doar ceea ce m-a marcat.

Am făcut cunoștință cu o grăămmmaaaaaaaadă de oameni, de tot felul și culoarea, cu diferite lecții de învățat. Probabil, după așa amalgam de lume, începi să știi să selectezi, cine rămîne și cine pleacă.

 Am fost pe la petreceri mai des, ceea ce, iarăși, m-a învățat ce anume se merită și ce nu.

 Am cunoscut oameni cu care să pot sta de vorbă, să zicem, despre cosmosul interior. Așa, brusc, într-o noapte de toamnă, la un ceai cald.

 Am înțeles că-mi place să cînt la karaoke. În același context, am înțeles de ce eu n-o să cînt niciodată ca o interpretă. Katy Perry Show la Aquarelle mi-a pus punctele din cap la locul lor.

 Mi-am făcut un prieten special.

 Am obosit de dansat pe la nunți. La anul nu mai fac asta. M-a depășit oboseala generală și, ulterior, eu am depășit condiția de dansatoare. Am înțeles că eu nu voi putea face serviciu din dans. Mi-e prea drag dansul.

 Mi-e dor să rîd. Și rîd de cîte ori am ocazia. Rîsul mă face pe mine Eu.

 M-am dezvățat de gătit. Și mi-e ciudă, și voi repara asta la anul.

 Am făcut progrese considerabile în carieră. Mă laud, da mi se poate.

 A plecat Danu. Sus, la cer. Cea mai mare nedreptate a vieții de pînă acum, pe care mi-am pus nădejdea să mă învețe ceva foarte puternic în viața ce vine.

 Cine a spus că breack-up-urile sunt o metodă de a te cunoaște pe sine...aur a vorbit.

 Anul acesta iar s-a sfârșit lumea. De data asta, foarte gălăgios și plin de argumente. Cu konețul pe voi!


 M-aș muta cu traiul în Pinterest.

 Am primul elefant. Micuț, de atîrnat la gît, dar deja prieten.

 Am fost de prea puține ori acasă la ai mei. Unul din regretele anului.

 Mi-am recăpătat o prietenă. În altă formă, dar mult mai îmbunătățită. Ura!

 Primprejur se așteaptă bebeluși și căsătorii. Atît de frumos să aștepți așa evenimente, ca apoi să bocești într-un colț de sală, involuntar, de fericire, pentru alții. Și asta e foarte bine.

 Nu mi-a plăcut acest an 2012, deși se presupunea să fie anul meu. Vreau un an nou-nouț, cu posibilități, cu oportunități, cu șanse, cu vise tangibile și dragoste. Și o să fac să fie.


La mulți ani, dragii mei! Fiți luminoși.;)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu