Amor Moldavo. Telenovelă urbană.

 Pînă nu auzi, nu crezi așa ceva. Un scenariu de telenovelă ar părea mai plictisitor pe lîngă asta. Moldovenii în viață sunt mult mai inspirați..

 Era odată o fată, simplă fată. S-o numim Prosto Maria, întru păstrarea stilului narativ. Maria a făcut cunoștință, foarte întîmplător, cu un băiat, în circumstanțe absolut neimportante. Să-l numim Juan Pedro. Băiatul făcea parte din tagma 'perspectivilor' din orașul ăsta: arăta bine, vorbea bine, avea maniere, se arăta respectuos, avea o vîrstă, la care se planifică viitoruri, avea un job la fel de plin de perspectivă, lucra la o companie petrolieră. Maria s-a gîndit în căpceanul ei că o astfel de cunoștință era mai mult decît favorabilă pentru ea, tocmai în perioada aia. Sigur, au început a vorbi pe chaturi, pe sms-uri, Juan Pedro scria cu regularitate, ba începuse chiar să sune, să se intereseze de viață, de job, de parcursul zilei, tralala.. Maria se cam înaripase. Într-o seară Juan Pedro zice: Maria, Prosto Maria, haidem la ceai, vreau să te văd. Maria a mers la ceai, seara a decurs cum nu se poate mai bine, pentru o primă întîlnire la ceai. S-a rîs, s-a vorbit mult, foarte inspirat, s-a povestit de prin școală, s-a băut un ceai tare bun, într-un local nou. Tare nice, își spuse Maria. Juan Pedro a petrecut-o pînă acasă, a luat-o de mînă și a sărutat-o foarte ușurel pe obraz. Să mai zicem că Maria se înaripase? Să nu mai zicem. Au urmat iarăși vreo 2 zile de sunat, glume și ahaha-uri mărunțele. Într-o dupăamiază Juan Pedro sună și zice: Mario, da hai la teatru, iaca eu am 2 bilete. Maria s-a bucurat foarte mult, demult nu fusese la teatru, mai ales că mergeau la un teatru, unde se dau spectacole foarte bune, sezonul ăsta. S-a îmbrăcat frumușel, și-a aninat niște aninături drăguțe, s-a parfumat gustos și a mers la teatru, unde o aștepta Juan Pedro cu un trandafir roz. Observați idila dezvoltîndu-se, da? Au intrat la spectacol, unul foarte bun, în timpul primului act mai glumeau, mai chicoteau, Juan o lua de mînă... În timpul antractului au ieșit în hol să bea un ceai. Iar în hol....

....în hol îl aștepta soția lui. Însărcinată de-a binelea, de vreo 6 luni. Absolut isterizată, plînsă, muncită de așteptare. Spectacolul care s-a dat în hol a fost mult mai bine perceput de spectatori, decît cel din sală. Strigăte, matperematuri, tot ca la moldoveni. Că 'ești o curvă ordinară, o stricătoare de cămin familial, n-ai nimic obraz să iei un bărbat străin de la o femeie care-i poartă copilul'... El se făcuse absolut alb la față, Maria înlemnise de uimire și șoc. De obicei, Maria întotdeauna, Întotdeauna are ceva de spus, aici muțise, într-un mod miraculos. Juan Pedro încerca să-și scoată consoarta isterizată din clădire, ea îi dădea în spate cu o sticlă mică de Dorna, pe care o avea la ea, și ca să lase acordul final, a aruncat cu ea în Maria, lăsîndu-i o vînătaie pe mînă. The show has left the building. Maria a rămas pe centru, cu toate privirile oricărei ființe vii din sala ceea ațintite asupra ei. Nu-i rămînea nimic de făcut , decăt să-și ia haina de la vestiar și să plece. Prosto Maria.

A doua zi Maria a primit un mesaj: 'Îmi pare foarte rău că a trebuit să afli astfel. Nu am nici o justificare...' U no shit???


E mai puțin important faptul că Prosto Maria am fost eu. Putea să fie orice fată din orașul ăsta. E puțin important numele adevărat al lui Juan Pedro, deși mă roade orice unghiuță să-l scriu. Eu am foarte multe nelămuriri de la istoria asta, absolut telenovelistică. Pe lîngă gustul amar și sentimentul profund de scîrbă, lăsat în urmă, am cîteva nelămuriri de ordin social:
1. Cum naibii să faci așa ceva??
2. Cît de bou să fii să lași soția însărcinată să afle de asta?
3. Cum să îi poți face asta femeii care îți va naște un copil? Ndada, zaliot, nuș ce, da oricum, e mama copilului tău.
4. Dacă ai poftă de sex, de ce să nu-ți cauți o fată mai..acesibilă?
5. Dacă ai poftă de sex, de ce să joci tot spectacolul ăsta cu flori, ceaiuri și ținut de mînă?
6. Cum naibii să faci așa ceva??

Asta va rămîne un mister pentru mine. Mi-e mai ciudă pentru ea, ca pentru o femeie care mai are încă de descurcat ațele încîlcite ale mariajului său. Mi-e ciudă că eu am fost pe centru. Și mi-e amar în gură. Mă duc să mănînc ceva dulce, vreo săptămînă. 

Măi Juan, ești un adevărat Pedro!!