Iubita

   
        Aseară mă uitam la comentariile despre toată gălăgia asta cu vedetele de pe panouri, care promovează emigrarea din țară, reclamănd programul de green card. Da, e foarte urât, atunci când chiar o față publică, cunoscută, motivează cu un zâmbet alb, machiat, să te duci nafig de aici cât mai repede. Se așteaptă în curând și fața lui Nicolae Timofti pe un panou care care ar scrie clar că totul aici este rău, iar ce e bun e deja cumpărat. (sarcazm)

       Apoi am stat să număr câți dintre comentatorii înverșunați au stat ore întregi în cozi interminabile la Consulatul României, să primească slăvita foiță galbenă, după care să primească slăvitul pașaport vișiniu, pentru a putea pleca la orice ocazie, iar odată, poate-cumva-posibil, să rămînă cu totul.

       Pentru mine balanța e deloc egală. Balanța dintre cei care spun pe panouri că vor pleca, și cei care tac și pleacă. Fiindcă cei care tac și pleacă sunt muuuuult mai mulți. E la modă să pleci, acum. Iată și companiile care facilitează obținerea green card-ului, merg în pas cu moda. Un prieten, George, într-o seară îmi scria cît e de dezamăgit că-și petrece aproape toți prietenii la aeroport, ca să nu-i mai vadă în Moldova niciodată, poate doar în vizită. Fratele, prietenii de bere, colegii de muncă... Disperarea unui om, care rămîne fără prieteni de nevoie, fiindcă aceștia pleacă spre o viață mai bună.

        Adevărul e că țara asta nu-ți dă voie s-o iubești. Face tot posibilul, ca tu să n-o iubești. Corupție, mizerie, breșe serioase în orice domeniu- toate sunt bețe în roate. Relația cu țara ta e ca o relație cu iubita sau iubitul. Mai ales atunci când ea/el nu răspunde înapoi cu aceeași afecțiune și dedicație, relația e fix așa. Tu vei face tot posibilul s-o mulțumești, ea nu va aprecia. Toate declarațiile de dragoste ea le va primi rece. Îi vei fi infidel pe-o vreme, special, ea va rămîne indiferentă. Tu te vei supăra, vei face scandal, ea se va uita la tine c-o sprânceană ridicată. Tu vei aștepta să se schimbe ceva, ea va continua să te ignore. Atunci tu vei lăsa mîinile în jos și te vei dezamăgi de tot, și vei renunța. Și, din depărtarea ta confortabilă și europeană, sau transoceanică (fiecare cu destinația sa de vis), oricum te vei interesa de sănătatea ei, și cu cine mai e, și ce mai face acum.
      Și, într-o zi, poate te vei hotărî s-o iei de la capăt.

       Aseară am făcut un mic sondaj în mesaje pe facebook. am pus o singură întrebare: dacă ai putea să nu fii aici, unde ai vrea să fii, acum? Răspunsurile au fost diverse:
  - undeva cald (țările calde, mare, soba bunicii, acasă la mama). De o parte e de vină Termocom-ul, fiindcă acum chiar e frig în case. De altă parte, răceala dintre relații e resimțită chiar și-n aer.

 - undeva romantic ( o cină cu lumânări, o căsuță în Provence, o cabană la munte, în liniștea toamnei- toate alături de persoana dragă). Toamna ne-a făcut apatici, încât cerem dragoste chiar și de la o fantezie.
 - nepanimaiu, pentru ce ție asta, da ce-mi dai dacă răspund, oboje- unii s-au simțit cumva atacați de întrebare, sau au preferat să evite răspunsul.

       Eu aseară foarte tare vroiam acasă, la Anenii-Noi. Fiindcă acolo e cel mai frumos și cald, chiar și când e frig. Fiindcă la Moldova toamnele. Și, de fiecare dată , printre destinațiile de vis este și casa mea de la Chirca.
      Un prieten, Roman, spunea, despre relații: E ușor să trântești ușa și să pleci. Da ia tu încearcă și rămâi și luptă.