Da' moldovenii trăiesc. Care mai bine, care mai rău, care nu-și vede capul de lucru, care se plictisește de stres inventat, de probleme kantian-marxiste, care savurează cu plăcere borșul mamei, care se alintă cu know-how-uri gastronomice.. Moldovenii trăiesc.
Foarte mult îmi plac moldovenii care, pe lîngă faptul că trăiesc, mai și creează. Inventează, fac, inspiră, renovează și dau asta lumii spre apreciere. Îmi plac moldovenii care nu copie, ci se inspiră, care preiau și adaptează la forma de viață moldovenească, care, să fim sinceri, e o formă de viață aparte.
Îmi plac moldovenii care mai recunosc că au judecat prea repede tot ce mișcă. Care își dau seama că uneori critica lor constructivă nu e decît o bîrfă bine voalată. Ne grăbim să judecăm, ne grăbim să judecăm și pe cei care judecă. Ăsta e un păcat originar, pe care îl observ luînd amploare, sub forma expresiei opiniei personale. E o linie fină undeva între astea 2 fenomene, pe care e greu s-o vezi, dar foarte ușor s-o treci.
Moldovenii care creează sunt cam cei mai chinuiți moldoveni. Ei sunt cei, care trebuie să vină cu o idee inovativă, s-o formuleze, să-i îmbrace o haină frumoasă, pe înțelesul tuturor și să ne-o pună pe tavă. Cum este și brandul "Din Inimă", de altfel. Ei, nu pot fi moldovenii oamenii care vor inventa ceva nou, roata sau bumerangul. Dar este și o realizare destul de mare să preiei ceva, să adaptezi și să prezinți publicului. Se depune foarte multă muncă, se implică foarte multă lume, cum este de obicei la crearea unui proiect mai măricel. Sigur că vor fi alde gură-cască, care vor trîmbița prin țară despre: ei, și, asta-i razve idee? eu pot mai ghine, daț nie banii ieștia, să vedeți ce produs scot eu! Da, ești erou, noi te credem pe cuvînt, numai că, compania finanțatoare nu te crede. Ei vor pe cineva cu experiență în domeniu, care nu doar bate apa-n piuă, dar are în background proiecte de genul, are idee de producție și post-producție, precum și volumul de muncă și dedicație depus.
Moldovenii care inspiră sunt puțini. Ei sunt cei care chiar au idei bune, și le pun și-n aplicare, undeva mai minuscul, undeva la o scară mult mai mare. Cert este că lumea se arată imediat receptivă la inițiativa lor. Fie că ești un cîntăreț, care se vopsește pe față, și cîntă cu gluga pe cap, despre lucruri excepțional de prostești sau surprinzător de profunde. Fie că ești o taxatoare, care azi a decis să se comporte frumos cu absolut toți pasagerii din troleibusul său, sau un taximetrist care vede prin oglinda retrovizoare că tu cînți și dă volumul mai tare, fie că ești o profesoară, care azi a hotărît să petreacă lecția afară, la iarbă verde, fie că ești un funcționar public, care chiar crede că schimbarea vine de la fiecare aparte, și de la el inclusiv, și vine cu idei reformatoare.
Foarte frumoasă inițiativa Biroului pentru Relații cu Diaspora de a susține participarea Alionei Moon la ediția actuală a Eurovision-ului. Cum e piesa, cum e Aliona, cum e prezentarea, e absolut irelevant aici. Da, eu am cîțiva prieteni în acest birou, dar nu ăsta e motivul pentru care scriu despre ei. Am fost în scuarul catedralei aseară, pe un frig de 128 februarie, ca să văd o mulțime plină de zîmbete, de ochi strălucitori și de lampioane în culorile drapelului nostru. Ideea e să se facă un astfel de flashmob în toate orașele mari ale lumii, unde sunt moldoveni, sau diaspore de moldoveni. De altfel, orice tip de participare va fi luat în considerare pentru crearea unui spot promo. Ții minte cît de frumușel și cald era clipul lui Nelly Ciobanu pentru "Hora din Moldova", cînd s-a făcut un colaj de imagini vesele și frumoase, din viața unor simpli moldoveni? Zîmbesc de fiecare dată cînd îl văd. Și cred că același efect l-ar avea și imaginile unor copilași, care cîntă, sau îngînă, sau dansează și fac spectacol la piesa Alionei.
Mai e o chestie. E greu să trezești în moldoveni spiritul compatriot. E greu să-i scoți din amorțeala facturilor la încălzire și a rutierelor, și a odnoklasnicilor. Dar ieri am văzut că se poate. Și principalul că fiecare din cei prezenți se simțeau mîndri că fac parte din ceva realmente frumos. Cînd ai sta să te gîndești, e doar un lampion de 25 de lei. Dar cîtă lumină era ieri în piață, și nu din cauza lampioanelor...
Iată asta fac moldovenii. Sper să văd tot mai multe lucruri frumoase în țara mea, să am despre ce scrie, cu ce să mă laud, cu ce să mă delectez. Nu de alta, da' nu pot scrie într-una despre mama. A, da, s-o sun pe mama.
Pe curînd.:)
Foarte mult îmi plac moldovenii care, pe lîngă faptul că trăiesc, mai și creează. Inventează, fac, inspiră, renovează și dau asta lumii spre apreciere. Îmi plac moldovenii care nu copie, ci se inspiră, care preiau și adaptează la forma de viață moldovenească, care, să fim sinceri, e o formă de viață aparte.
Îmi plac moldovenii care mai recunosc că au judecat prea repede tot ce mișcă. Care își dau seama că uneori critica lor constructivă nu e decît o bîrfă bine voalată. Ne grăbim să judecăm, ne grăbim să judecăm și pe cei care judecă. Ăsta e un păcat originar, pe care îl observ luînd amploare, sub forma expresiei opiniei personale. E o linie fină undeva între astea 2 fenomene, pe care e greu s-o vezi, dar foarte ușor s-o treci.
Moldovenii care creează sunt cam cei mai chinuiți moldoveni. Ei sunt cei, care trebuie să vină cu o idee inovativă, s-o formuleze, să-i îmbrace o haină frumoasă, pe înțelesul tuturor și să ne-o pună pe tavă. Cum este și brandul "Din Inimă", de altfel. Ei, nu pot fi moldovenii oamenii care vor inventa ceva nou, roata sau bumerangul. Dar este și o realizare destul de mare să preiei ceva, să adaptezi și să prezinți publicului. Se depune foarte multă muncă, se implică foarte multă lume, cum este de obicei la crearea unui proiect mai măricel. Sigur că vor fi alde gură-cască, care vor trîmbița prin țară despre: ei, și, asta-i razve idee? eu pot mai ghine, daț nie banii ieștia, să vedeți ce produs scot eu! Da, ești erou, noi te credem pe cuvînt, numai că, compania finanțatoare nu te crede. Ei vor pe cineva cu experiență în domeniu, care nu doar bate apa-n piuă, dar are în background proiecte de genul, are idee de producție și post-producție, precum și volumul de muncă și dedicație depus.
Moldovenii care inspiră sunt puțini. Ei sunt cei care chiar au idei bune, și le pun și-n aplicare, undeva mai minuscul, undeva la o scară mult mai mare. Cert este că lumea se arată imediat receptivă la inițiativa lor. Fie că ești un cîntăreț, care se vopsește pe față, și cîntă cu gluga pe cap, despre lucruri excepțional de prostești sau surprinzător de profunde. Fie că ești o taxatoare, care azi a decis să se comporte frumos cu absolut toți pasagerii din troleibusul său, sau un taximetrist care vede prin oglinda retrovizoare că tu cînți și dă volumul mai tare, fie că ești o profesoară, care azi a hotărît să petreacă lecția afară, la iarbă verde, fie că ești un funcționar public, care chiar crede că schimbarea vine de la fiecare aparte, și de la el inclusiv, și vine cu idei reformatoare.
Foarte frumoasă inițiativa Biroului pentru Relații cu Diaspora de a susține participarea Alionei Moon la ediția actuală a Eurovision-ului. Cum e piesa, cum e Aliona, cum e prezentarea, e absolut irelevant aici. Da, eu am cîțiva prieteni în acest birou, dar nu ăsta e motivul pentru care scriu despre ei. Am fost în scuarul catedralei aseară, pe un frig de 128 februarie, ca să văd o mulțime plină de zîmbete, de ochi strălucitori și de lampioane în culorile drapelului nostru. Ideea e să se facă un astfel de flashmob în toate orașele mari ale lumii, unde sunt moldoveni, sau diaspore de moldoveni. De altfel, orice tip de participare va fi luat în considerare pentru crearea unui spot promo. Ții minte cît de frumușel și cald era clipul lui Nelly Ciobanu pentru "Hora din Moldova", cînd s-a făcut un colaj de imagini vesele și frumoase, din viața unor simpli moldoveni? Zîmbesc de fiecare dată cînd îl văd. Și cred că același efect l-ar avea și imaginile unor copilași, care cîntă, sau îngînă, sau dansează și fac spectacol la piesa Alionei.
Mai e o chestie. E greu să trezești în moldoveni spiritul compatriot. E greu să-i scoți din amorțeala facturilor la încălzire și a rutierelor, și a odnoklasnicilor. Dar ieri am văzut că se poate. Și principalul că fiecare din cei prezenți se simțeau mîndri că fac parte din ceva realmente frumos. Cînd ai sta să te gîndești, e doar un lampion de 25 de lei. Dar cîtă lumină era ieri în piață, și nu din cauza lampioanelor...
Iată asta fac moldovenii. Sper să văd tot mai multe lucruri frumoase în țara mea, să am despre ce scrie, cu ce să mă laud, cu ce să mă delectez. Nu de alta, da' nu pot scrie într-una despre mama. A, da, s-o sun pe mama.
Pe curînd.:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu