Foarte multe s-au întîmplat. Numai primăvara ceea nu mai vine o data, nu se mai stabilește în drepturi, dar în rest totul se mișcă. Zile frumoase de martie, care de fapt nu-s frumoase, zile în care ar fi trebuit să admirăm soarele dimineața, luminînd orașul adormit, însă admirăm mahmureala unui oraș plicitisit, obosit de frig și de urît. Zile de ne-primăvară.
Eu m-am săturat de frig și de gri. În condițiile în care sufletul meu se alimentează cu culori, mă urmăresc pe mine însămi scîncind după frumos. Dau vina pe avitaminoză, mănînc exotisme, numai să încerc să mă dezmorțesc. Cînd de fapt am nevoie doar de-o floare..
Anul ăsta am făcut un experiment, care m-a provocat înafară de zona mea de confort. A fost ceva, ce n-aș fi putut încuraja pe altcineva să facă. Dar pe urmă mi-am amintit de o citată în engleză: Do the thing that scares you the most, and only then you will become free. Apoi eu am tras o sperietură pe cinste. Nu zic că nu m-ar interesa să fac asta încă o dată, doar să am mai mult timp, resurse, curaj, idei și inspirație. Dacă tot n-ai înțeles despre ce e vorba, Eurovision. N-o să intru în detalii, concluzia e că e bine să încerci tot ce e nou, dar atîta timp cît nu scoți din asta un produs cît de cît acceptabil, care să atragă, să inspire, sau să corespundă unor standarte, mai bine faci ceea, ce ți se primește foaaarte bine, și cînd ai stors tot dintr-un domeniu la care te pricepi, începi să te interesezi de altceva.
A fost foarte frumos, e un terci cu totul aparte de ceea ce fac eu de obicei, sunt alte reguli ale jocului. fiecare jucător își știe bine regulile, tertipurile și așii din mânecă. N-ai voie să vii fără ași, după cum am înțeles eu ulterior. eurovisionul moldovenesc nu permite un joc simplu, sincer sau fairplay. Ai nevoie de cunoștințe, cunoscuți, vecini și verișori.
Dacă mi-ar propune cineva la anul, să colaborăm, probabil aș spune nu.
Raquette. Pentru cine nu știe, Raquette este un brand de hăinuțe foarte frumușele, înființat de două surori, Violeta și Dana Basoc. Ce să spun? Am rămas impresionată de viziunile artistice și acuratețea finalizării acestor viziuni, din partea unor fete vesele, bubbly. Am rămas impresionată de materiale, de forme, și de felul cum acestea se interpretează absolut diferit pe altă persoană. Rochia superbă, albă, decupată, în care am pozat, m-a făcut să mă simt sexy, frumoasă, nobilă, puternică și gingașă. E un succes, zic eu, să ai piese vestimentare care să schimbe atitudinea și percepția personală, de îndată ce le-ai îmbrăcat. Iar colecția albă, de primăvară, care se anunță, o să fie un succes.
Proiectul Din Inimă. E frumos, e colorat, e mare, e un copil care crește cu ajutorul unei echipe de oameni inspirați și pasionați de ceea ce fac. Casa Imago, care depune o muncă frumoasă și asiduă pentru a realiza în viață ideea Elenei Zbârnea. Cine o cunoaște pe Elena Zbârnea, poate să se considere norocos că știe pe cineva atît de artistic, mișcat de artă, de frumos, și care vrea să răspîndească frumos în tot ce face. Elena a fost unul din oamenii meniți să-mi schimbe mie percepția despre ce ar trebui să fie de fapt frumosul din capul nostru. Ea este unul din oamenii, cu care trebuia să mă întîlnesc neapărat în viața asta, și pe care sunt norocoasă s-o am undeva alături.
Mama. Mi-e dor de mama. O văd ocazional pe mama, ea mă hrănește și eu fug. De tata mi-e dor. Mîine merg acasă. Și cumpăr pește proaspăt, și facem tustrei o mămăliguță cu mujdei, și scoatem din beci un pahar cu vin și stăm la taclale, la pește prăjit cu mămăliguță.
Te aștept, primăvară. Poate îmi aduci adiere de simț, adiere de speranță. Te aștept
cu mai mulți bani, cu mai multe zîmbete sincere, și foarte tare sper că vii și cu o locuință nouă.:)
Eu m-am săturat de frig și de gri. În condițiile în care sufletul meu se alimentează cu culori, mă urmăresc pe mine însămi scîncind după frumos. Dau vina pe avitaminoză, mănînc exotisme, numai să încerc să mă dezmorțesc. Cînd de fapt am nevoie doar de-o floare..
Anul ăsta am făcut un experiment, care m-a provocat înafară de zona mea de confort. A fost ceva, ce n-aș fi putut încuraja pe altcineva să facă. Dar pe urmă mi-am amintit de o citată în engleză: Do the thing that scares you the most, and only then you will become free. Apoi eu am tras o sperietură pe cinste. Nu zic că nu m-ar interesa să fac asta încă o dată, doar să am mai mult timp, resurse, curaj, idei și inspirație. Dacă tot n-ai înțeles despre ce e vorba, Eurovision. N-o să intru în detalii, concluzia e că e bine să încerci tot ce e nou, dar atîta timp cît nu scoți din asta un produs cît de cît acceptabil, care să atragă, să inspire, sau să corespundă unor standarte, mai bine faci ceea, ce ți se primește foaaarte bine, și cînd ai stors tot dintr-un domeniu la care te pricepi, începi să te interesezi de altceva.
A fost foarte frumos, e un terci cu totul aparte de ceea ce fac eu de obicei, sunt alte reguli ale jocului. fiecare jucător își știe bine regulile, tertipurile și așii din mânecă. N-ai voie să vii fără ași, după cum am înțeles eu ulterior. eurovisionul moldovenesc nu permite un joc simplu, sincer sau fairplay. Ai nevoie de cunoștințe, cunoscuți, vecini și verișori.
Dacă mi-ar propune cineva la anul, să colaborăm, probabil aș spune nu.
Raquette. Pentru cine nu știe, Raquette este un brand de hăinuțe foarte frumușele, înființat de două surori, Violeta și Dana Basoc. Ce să spun? Am rămas impresionată de viziunile artistice și acuratețea finalizării acestor viziuni, din partea unor fete vesele, bubbly. Am rămas impresionată de materiale, de forme, și de felul cum acestea se interpretează absolut diferit pe altă persoană. Rochia superbă, albă, decupată, în care am pozat, m-a făcut să mă simt sexy, frumoasă, nobilă, puternică și gingașă. E un succes, zic eu, să ai piese vestimentare care să schimbe atitudinea și percepția personală, de îndată ce le-ai îmbrăcat. Iar colecția albă, de primăvară, care se anunță, o să fie un succes.
Proiectul Din Inimă. E frumos, e colorat, e mare, e un copil care crește cu ajutorul unei echipe de oameni inspirați și pasionați de ceea ce fac. Casa Imago, care depune o muncă frumoasă și asiduă pentru a realiza în viață ideea Elenei Zbârnea. Cine o cunoaște pe Elena Zbârnea, poate să se considere norocos că știe pe cineva atît de artistic, mișcat de artă, de frumos, și care vrea să răspîndească frumos în tot ce face. Elena a fost unul din oamenii meniți să-mi schimbe mie percepția despre ce ar trebui să fie de fapt frumosul din capul nostru. Ea este unul din oamenii, cu care trebuia să mă întîlnesc neapărat în viața asta, și pe care sunt norocoasă s-o am undeva alături.
Mama. Mi-e dor de mama. O văd ocazional pe mama, ea mă hrănește și eu fug. De tata mi-e dor. Mîine merg acasă. Și cumpăr pește proaspăt, și facem tustrei o mămăliguță cu mujdei, și scoatem din beci un pahar cu vin și stăm la taclale, la pește prăjit cu mămăliguță.
Te aștept, primăvară. Poate îmi aduci adiere de simț, adiere de speranță. Te aștept
cu mai mulți bani, cu mai multe zîmbete sincere, și foarte tare sper că vii și cu o locuință nouă.:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu