De ce bărbații noștri sunt doar simpatici

  Da de ce bărbații noștri nu sunt frumoși, atrăgători, dar numai simpatici? Știți de ce? Fiindcă ei nu vor să fie frumoși. Ei trebuie să fie serioși. Și numaidecât solizi. Fiindcă un bărbat frumos- это не соллидно. Fiindcă, odată ce ți-ai pus la gât o eșarfă bleu, sau ai îmbrăcat un pulover verde-măr, sau ghete roșii, brusc nu mai ești solid, și ești privit ca un bărbat "di șela".  Fiindcă, iertat fie-mi cuvântul urât de slang, noțiunea de гомосятинэ, scoasă de prin filmele de mâna a 3-a de la canalele rusești i-a speriat pe bărbații noștri într-atât, încât magazinele, care se străduie să aducă în îmbrăcămintea noastră măcar ceva culoare, dau faliment.

   Am mers pe jos, pe Ștefan cel Mare, cam 4 străzi. Și am tras o concluzie tristă: bărbații noștri se îmbracă urât. Caracteristicile practic identice ale tuturor bărbaților, care veneau în calea mea: ghete anoste negre, maxim maro, blugi, de un albastru sumbru, geacă de primăvară, de fâș sintetic, neagră. Categoric neagră. Nici o variație de culoare, absolut. Pe lîngă unii din ei mergeau și perechile lor: culori de sus pîn jos. Pestrițe, florale, în carouri, în dungi, cu imprimeuri- culori. Și mi-a venit un gând: oare culorile sunt menite pentru a fi percepute DOAR de femei? Femeile-și cumpără pantofi în toate culorile, au la ei genți în toate culorile, cele mai colorate electrocasnice, telefoane și mașini. Bărbații se rușinează, se tem de culori, pentru a nu fi cumva percepuți greșit. Ce nu știu bărbații noștri (majoritatea din ei) e că o culoare potrivită este un atu, o armă foarte bună de transmitere a unui mesaj. Sau pur și simplu îți face dispoziția pe toată ziua.

                             

   La o reflecție spontană, cu Katiușa Kurmaeva, am exprimat acest gând. Și n-am terminat bine de spus, că în întâmpinarea noastră vine un băiat cu un sacou gaaaalben-galben. Ca o lămîie. Restul gamei cromatice era destul de reținută, complementară. Și mi s-au bucurat ochii, fiindcă am înțeles că e vorba doar de puțină încredere de sine, și caracter. E vorba doar de faptul, că unii din respectabilii noștri bărbați încetează a gândi standartizat și îndrăznesc să se deosebească din mulțime.

  Mi se bucură ochii și atunci când văd bărbați colorați în jurul meu: Viorel Nui, cu costumele sale, a la London Street, cu cravate frumoase, cu butoni deosebiți la manșetă. Victor Lutenco, cu blugii lui de culoarea muștarului, și roșii, și maiouri de toate culorile, și...  Cristian Saulea, cu puloverele lui verzi-violete, cu geaca de iarnă bej ( vai, ce rebeliune!). Alex Gurdila, cu pălării interesante și cele mai drăguțe cămăși în carouri. Sau Lyndon Allin, care nu întotdeauna are ocazia să poarte altceva, decât un costum de birou, dar care are cele mai interesante cizme de cowboy. Și Viorel Mardare, care are multe cămăși cu floricele, și de fiecare dată pe cămășile lui apare câte o specie nouă de flori. Viorel Bujorel Mardare, cum ar veni.

  Sper să văd schimbări frumoase pe străzile orașului nostru, și așa, sur și demodat. Să vină turistele din afară și, plecând acasă, să tânjească după frumoșii noștri bărbați. Să fim vestiți nu doar pentru femei frumoase, dar și pentru bărbați stilați.:)