Tare bun cuvânt, nu-i așa? Puternic, influent cuvânt. Mai plăcut auzului și conștiinței decât banul. Dar știi tu oare consistența lui? Știi să faci din adunătura asta de litere o acțiune? Nu știi. Noi mai mult vorbim despre cît de determinați suntem, despre cîte valori frumoase ne cultivăm zi de zi, despre cît e totul de profund și complex. Numai că n-avem curaj să facem asta...
Curajul de a cere ce ți se cuvine. Determinarea absolută de a solicita lucruri, servicii, relații de calitate. Curajul de a spune 'nu' unei farfurii de borș negustos și rece, într-un local 'krutoi'. Curajul de a înfrunta lenea și indiferența unui funcționar public, care îți face datorie pe viață, făcîndu-și de fapt munca, mai puțin decît minimal. Curajul de a cere bilet, bon de casă și factură, nefiind tratat cu dispreț.
Curajul de a alege oameni. Nedorința de a te înconjura de fețe efemere, doar din frica de a rămîne singur cu tine la o masă. Evitarea fluxului de vorbe goale, dialoguri șablonate, teme aerisite. Curajul de a căuta consistență în persoane, deci curajul de a alege oameni.
Curajul de a spune 'nu'. Înfruntarea realității, în condiții jalnice, în pofida asumării unei situații de rahat, în condiții favorabile. Cînd ești dispus să te mai chinui 3 ani pentru a dobândi ce vrei, numai să nu ai mustrări grave de personalitate, cînd ai tot ce doreai, nu prin forțe proprii. Curajul de a refuza mărul șarpelui.
Curajul de a recunoaște noblețea. Capacitatea uimitoare de a vedea măreția în lucruri simple, în oameni-eroi, în fenomene contemporane. Conștientizarea supremației unei mame singure, care crește un om deosebit, care duce rolul ambilor părinți, reușind să rămînă femeie. Conștientizarea nobleței unui simplu act de bunătate față de un străin. Curajul de a deprinde asta treptat.
Curajul de a privi în ochi pe cel, cu care vorbești. Determinarea fizică și psihologică de a asculta și de a interacționa. Curajul de a ridica ochii din ecranul azuriu, și de a asculta.
Curajul de a spune ce simți. În orice situație, orice, oricui. Chiar dacă e de rău. Verbalizarea corectă a sentimentelor și gîndurilor. Înfruntarea fricii de a fi respins, neînțeles sau atacat. Asumarea reacțiilor, chiar și negative. Curajul de a vorbi.
Numără și vezi cîte din astea ai fi vrut să le ai, și ce ai de fapt. Vei fi uimit să afli că ești un laș. Așa cum o aflăm noi toți, la un moment dat al zilei, cînd nu vrem să ajutăm o bătrînică, ce nu poate urca singură în troleu, doar fiindcă de la ea pute. Sau cînd nu vrem să ne ajutăm prietenii, fiindcă ne e bine la călduț și ei se vor descurca singuri. Sau cînd pierdem treptat pe cei mai dragi oameni, cheltuind timpul cu jocuri de-a așteptarea unei replici, sau jocuri de șah emoțional. Sau cînd ne dăm seama de prostia unor decizii atît de greșite, încît ne apasă practic fizic consecințele lor și conștientizarea a ceea, ce ar fi putut să fie. Da ar fi putut să fie minunat.
Numără. Sau fă. Noapte bună.:)
Curajul de a cere ce ți se cuvine. Determinarea absolută de a solicita lucruri, servicii, relații de calitate. Curajul de a spune 'nu' unei farfurii de borș negustos și rece, într-un local 'krutoi'. Curajul de a înfrunta lenea și indiferența unui funcționar public, care îți face datorie pe viață, făcîndu-și de fapt munca, mai puțin decît minimal. Curajul de a cere bilet, bon de casă și factură, nefiind tratat cu dispreț.
Curajul de a alege oameni. Nedorința de a te înconjura de fețe efemere, doar din frica de a rămîne singur cu tine la o masă. Evitarea fluxului de vorbe goale, dialoguri șablonate, teme aerisite. Curajul de a căuta consistență în persoane, deci curajul de a alege oameni.
Curajul de a spune 'nu'. Înfruntarea realității, în condiții jalnice, în pofida asumării unei situații de rahat, în condiții favorabile. Cînd ești dispus să te mai chinui 3 ani pentru a dobândi ce vrei, numai să nu ai mustrări grave de personalitate, cînd ai tot ce doreai, nu prin forțe proprii. Curajul de a refuza mărul șarpelui.
Curajul de a recunoaște noblețea. Capacitatea uimitoare de a vedea măreția în lucruri simple, în oameni-eroi, în fenomene contemporane. Conștientizarea supremației unei mame singure, care crește un om deosebit, care duce rolul ambilor părinți, reușind să rămînă femeie. Conștientizarea nobleței unui simplu act de bunătate față de un străin. Curajul de a deprinde asta treptat.
Curajul de a privi în ochi pe cel, cu care vorbești. Determinarea fizică și psihologică de a asculta și de a interacționa. Curajul de a ridica ochii din ecranul azuriu, și de a asculta.
Curajul de a spune ce simți. În orice situație, orice, oricui. Chiar dacă e de rău. Verbalizarea corectă a sentimentelor și gîndurilor. Înfruntarea fricii de a fi respins, neînțeles sau atacat. Asumarea reacțiilor, chiar și negative. Curajul de a vorbi.
Numără și vezi cîte din astea ai fi vrut să le ai, și ce ai de fapt. Vei fi uimit să afli că ești un laș. Așa cum o aflăm noi toți, la un moment dat al zilei, cînd nu vrem să ajutăm o bătrînică, ce nu poate urca singură în troleu, doar fiindcă de la ea pute. Sau cînd nu vrem să ne ajutăm prietenii, fiindcă ne e bine la călduț și ei se vor descurca singuri. Sau cînd pierdem treptat pe cei mai dragi oameni, cheltuind timpul cu jocuri de-a așteptarea unei replici, sau jocuri de șah emoțional. Sau cînd ne dăm seama de prostia unor decizii atît de greșite, încît ne apasă practic fizic consecințele lor și conștientizarea a ceea, ce ar fi putut să fie. Da ar fi putut să fie minunat.
Numără. Sau fă. Noapte bună.:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu