marți, 14 mai 2013

Ce să-ți fac?

    Ce să fac cu tine, atunci când mă trezești noaptea și mă chinui? Ce să fac cu tine când merg pe drum, pe multe drumuri, merg să plec de la mine, și ajung tot la mine?

    Ce să fac cu tine când vreau să te cuprind, să nu te doară? Cum să te cuprind așa, să treacă pentru totdeauna? Ce să fac cu tine când sângerezi? Ce să fac cu lacrimile tale?

    Ce să fac când tu vrei muzică și dans și artificii, pe care nici noi împreună nu le găsim? Ce să fac cu tine când nici cu mine nu știu ce să fac?

    Ce să fac cu tine, suflete? Să te vând nu vreau, să te las nu pot, să te port e greu.

    O să-ți cânt o melodie. E lirică, curgătoare, tragicomică, poate chiar zăludă, dar a noastră. O să cântăm cu tine, suflete, să ne ungem pe zgârâieturi cu note muzicale, și ne vom înfășura cu un portativ. Și când nu vom mai avea semne de întrebare, vom merge de mânuță pe aceeași cărare. Și vom cânta altceva.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu