Da' ce mai fac moldovenii?

    Da' moldovenii trăiesc. Care mai bine, care mai rău, care nu-și vede capul de lucru, care se plictisește de stres inventat, de probleme kantian-marxiste, care savurează cu plăcere borșul mamei, care se alintă cu know-how-uri gastronomice.. Moldovenii trăiesc.

    Foarte mult îmi plac moldovenii care, pe lîngă faptul că trăiesc, mai și creează. Inventează, fac, inspiră, renovează și dau asta lumii spre apreciere. Îmi plac moldovenii care nu copie, ci se inspiră, care preiau și adaptează la forma de viață moldovenească, care, să fim sinceri, e o formă de viață aparte.
    Îmi plac moldovenii care mai recunosc că au judecat prea repede tot ce mișcă. Care își dau seama că uneori critica lor constructivă nu e decît o bîrfă bine voalată.  Ne grăbim să judecăm, ne grăbim să judecăm și pe cei care judecă. Ăsta e un păcat originar, pe care îl observ luînd amploare, sub forma expresiei opiniei personale.  E o linie fină undeva între astea 2 fenomene, pe care e greu s-o vezi, dar foarte ușor s-o treci.

   Moldovenii care creează sunt cam cei mai chinuiți moldoveni. Ei sunt cei, care trebuie să vină cu o idee inovativă, s-o formuleze, să-i îmbrace o haină frumoasă, pe înțelesul tuturor și să ne-o pună pe tavă. Cum este și brandul "Din Inimă", de altfel. Ei, nu pot fi moldovenii oamenii care vor inventa ceva nou, roata sau bumerangul. Dar este și o realizare destul de mare să preiei ceva, să adaptezi și să prezinți publicului.  Se depune foarte multă muncă, se implică foarte multă lume, cum este de obicei la crearea unui proiect mai măricel. Sigur că vor fi alde gură-cască, care vor trîmbița prin țară despre: ei, și, asta-i razve idee? eu pot mai ghine, daț nie banii ieștia, să vedeți ce produs scot eu! Da, ești erou, noi te credem pe cuvînt, numai că, compania finanțatoare nu te crede. Ei vor pe cineva cu experiență în domeniu, care nu doar bate apa-n piuă, dar are în background proiecte de genul, are idee de producție și post-producție, precum și volumul de muncă și dedicație depus.

   Moldovenii care inspiră sunt puțini. Ei sunt cei care chiar au idei bune, și le pun și-n aplicare, undeva mai minuscul, undeva la o scară mult mai mare. Cert este că lumea se arată imediat receptivă la inițiativa lor. Fie că ești un cîntăreț, care se vopsește pe față, și cîntă cu gluga pe cap, despre lucruri excepțional de prostești sau surprinzător de profunde. Fie că ești o taxatoare, care azi a decis să se comporte frumos cu absolut toți pasagerii din troleibusul său, sau un taximetrist care vede prin oglinda retrovizoare că tu cînți și dă volumul mai tare, fie că ești o profesoară, care azi a hotărît să petreacă lecția afară, la iarbă verde, fie că ești un funcționar public, care chiar crede că schimbarea vine de la fiecare aparte, și de la el inclusiv, și vine cu idei reformatoare.
   Foarte frumoasă inițiativa Biroului pentru Relații cu Diaspora de a susține participarea Alionei Moon la ediția actuală a Eurovision-ului. Cum e piesa, cum e Aliona, cum e prezentarea, e absolut irelevant aici. Da, eu am cîțiva prieteni în acest birou, dar nu ăsta e motivul pentru care scriu despre ei. Am fost în scuarul catedralei aseară, pe un frig de 128 februarie, ca să văd o mulțime plină de zîmbete, de ochi strălucitori și de lampioane în culorile drapelului nostru. Ideea e să se facă un astfel de flashmob în toate orașele mari ale lumii, unde sunt moldoveni, sau diaspore de moldoveni. De altfel, orice tip de participare va fi luat în considerare pentru crearea unui spot promo. Ții minte cît de frumușel și cald era clipul lui Nelly Ciobanu pentru "Hora din Moldova", cînd s-a făcut un colaj de imagini vesele și frumoase, din viața unor simpli moldoveni? Zîmbesc de fiecare dată cînd îl văd. Și cred că același efect l-ar avea și imaginile unor copilași, care cîntă, sau îngînă, sau dansează și fac spectacol la piesa Alionei.

   Mai e o chestie. E greu să trezești în moldoveni spiritul compatriot. E greu să-i scoți din amorțeala facturilor la încălzire și a rutierelor, și a odnoklasnicilor. Dar ieri am văzut că se poate. Și principalul că fiecare din cei prezenți se simțeau mîndri că fac parte din ceva realmente frumos. Cînd ai sta să te gîndești, e doar un lampion de 25 de lei. Dar cîtă lumină era ieri în piață, și nu din cauza lampioanelor...


   Iată asta fac moldovenii. Sper să văd tot mai multe lucruri frumoase în țara mea, să am despre ce scrie, cu ce să mă laud, cu ce să mă delectez. Nu de alta, da' nu pot scrie într-una despre mama. A, da, s-o sun pe mama.

  Pe curînd.:)

Noutăți din polezrenia

  Foarte multe s-au întîmplat. Numai primăvara ceea nu mai vine o data, nu se mai stabilește în drepturi, dar în rest totul se mișcă.  Zile frumoase de martie, care de fapt nu-s frumoase, zile în care ar fi trebuit să admirăm soarele dimineața, luminînd orașul adormit, însă admirăm mahmureala unui oraș plicitisit, obosit de frig și de urît. Zile de ne-primăvară.

  Eu m-am săturat de frig și de gri. În condițiile în care sufletul meu se alimentează cu culori, mă urmăresc pe mine însămi scîncind după frumos. Dau vina pe avitaminoză, mănînc exotisme, numai să încerc să mă dezmorțesc. Cînd de fapt am nevoie doar de-o floare..

  Anul ăsta am făcut un experiment, care m-a provocat înafară de zona mea de confort. A fost ceva, ce n-aș fi putut încuraja pe altcineva să facă. Dar pe urmă mi-am amintit de o citată în engleză: Do the thing that scares you the most, and only then you will become free. Apoi eu am tras o sperietură pe cinste. Nu zic că nu m-ar interesa să fac asta încă o dată, doar să am mai mult timp, resurse, curaj, idei și inspirație. Dacă tot n-ai înțeles despre ce e vorba, Eurovision. N-o să intru în detalii, concluzia e că e bine să încerci tot ce e nou, dar atîta timp cît nu scoți din asta un produs cît de cît acceptabil, care să atragă, să inspire, sau să corespundă unor standarte, mai bine faci ceea, ce ți se primește foaaarte bine, și cînd ai stors tot dintr-un domeniu la care te pricepi, începi să te interesezi de altceva.
 A fost foarte frumos, e un terci cu totul aparte de ceea ce fac eu de obicei, sunt alte reguli ale jocului. fiecare jucător își știe bine regulile, tertipurile și așii din mânecă. N-ai voie să vii fără ași, după cum am înțeles eu ulterior. eurovisionul moldovenesc nu permite un joc simplu, sincer sau fairplay. Ai nevoie de cunoștințe, cunoscuți, vecini și verișori.
 Dacă mi-ar propune cineva la anul, să colaborăm, probabil aș spune nu.

  Raquette. Pentru cine nu știe, Raquette este un brand de hăinuțe foarte frumușele, înființat de două surori, Violeta și Dana Basoc. Ce să spun? Am rămas impresionată de viziunile artistice și acuratețea finalizării acestor viziuni, din partea unor fete vesele, bubbly. Am rămas impresionată de materiale, de forme, și de felul cum acestea se interpretează absolut diferit pe altă persoană. Rochia superbă, albă, decupată, în care am pozat, m-a făcut să mă simt sexy, frumoasă, nobilă, puternică și gingașă. E un succes, zic eu, să ai piese vestimentare care să schimbe atitudinea și percepția personală, de îndată ce le-ai îmbrăcat. Iar colecția albă, de primăvară, care se anunță, o să fie un succes.

  Proiectul Din Inimă. E frumos, e colorat, e mare, e un copil care crește cu ajutorul unei echipe de oameni inspirați și pasionați de ceea ce fac. Casa Imago, care depune o muncă frumoasă și asiduă pentru a realiza în viață ideea Elenei Zbârnea. Cine o cunoaște pe Elena Zbârnea, poate să se considere norocos că știe pe cineva atît de artistic, mișcat de artă, de frumos, și care vrea să răspîndească frumos în tot ce face. Elena a fost unul din oamenii meniți să-mi schimbe mie percepția despre ce ar trebui să fie de fapt frumosul din capul nostru. Ea este unul din oamenii, cu care trebuia să mă întîlnesc neapărat în viața asta, și pe care sunt norocoasă s-o am undeva alături.

  Mama. Mi-e dor de mama. O văd ocazional pe mama, ea mă hrănește și eu fug. De tata mi-e dor. Mîine merg acasă. Și cumpăr pește proaspăt, și facem tustrei o mămăliguță cu mujdei, și scoatem din beci un pahar cu vin și stăm la taclale, la pește prăjit cu mămăliguță.

  Te aștept, primăvară. Poate îmi aduci adiere de simț, adiere de speranță. Te aștept
 cu mai mulți bani, cu mai multe zîmbete sincere, și foarte tare sper că vii și cu o locuință nouă.:)