Lucruri noi si bune

    S-au intimplat citeva lucruri noi si bune.
 Si pentru ca lucruri bune se intimpla cam tot mai rar, hai sa va spun si voua.

  1. Svetlana si Vitalie Lisnic au adus pe lume o podoaba de copilas. Inca nu l-am vazut, dar stiu ca e asa. Orice copilas e o podoaba, iar orice noutate de genul ma umple de bucurie si energie.

 2. Am colaborat cu o revista foarte cunoscuta de la noi, nu pot spune mai multe pina in februarie, dar urmarim atent si anuntam din timp. Sper sa le placa lor si cititorilor lucrul meu, si sa ma mai invite la vreo colaborare, pentru ca mie mi-a placut mult. Plus, ei au in studioul foto un JukeBox de toata frumusetea, complet functionabil, rosu si auriu, niam...

 3. Vine Danelusa meaaa!! Mi-e atit de dor de ea, frumoasa..inca oleaca, Rodicuta....

 4. Am mai facut cunostinta cu o mina de oameni frumosi, interesanti si bravo. Oameni care fac ceva pentru tara lor, oameni care nu numara problemele, dar analizeaza solutiile acestora. Mi-a placut.
 
5. Vin sarbatorile si eu incep sa ma trezesc. Ieri am mirosit o creanga de brad, viu, frumos si veeerrrrde! Am vrut si un brat de mandarine sa le pun sub pom, sa miroase in tandem. Asta e semn bun, ca iarna merge in decursul ei normal. Da, da, nu-i zapada... O sa fie! Fiindca asa zic eu!
 
6. Il iubesc si ma iubeste, il astept si ma asteapta, il inteleg si ma intelege. Asta e foarte bine.

  Despre lucrurile sau oamenii mai putin buni nu voi spune nimic. Au fost, mai sunt, dar eu nu voi spune nimic despre ei. Nu vreau. Vreau sa fiu legata la ochi de ei, si sa aleg eu ce sa vad, nu ceea ce mi se ticseste. Da eu prefer sa vad bunatati sezonul asta. Yuhu! :)

Cine formeaza SIDA moldoveneasca

      Conferinta anuala HIV/SIDA 2011 anul asta nu si-a atins scopul. Organizare, planificare, invitati, participanti, forumuri, work shop-uri, rapoarte, finante cheltuite... toate au fost in zadar. Scopul nu a fost atins, nimanui nu i-a pasat, principalul sa reusesti sa prinzi si tu un memory-stick cu toate prezentarile facute la conferinta.
 
  Fondul Global Monetar va sista, in anul viitor, finantarea proiectului de combatere HIV/SIDA in Moldova, iar in 3 ani planuieste sa inchida programul la nivel mondial. Astfel, cu o problema din pacate inca actuala in republica, suntem oarecum lasati in voia sortii. Ne-am deprins deja, ce sa-i faci... Intentia tuturor ONG-urilor, insa, era (si este in continuare) de a atrage statul in finantarea programului de combatere a infectiei, adica de a implica guvernul in toate programele curente ale miscarii moldovenesti in combaterea si prevenirea acestei boli a secolului. La deschidere a fost invitat Vlad Filat, iar la inchidere Marian Lupu, nu cumva sa se nimereasca in aceeasi zi..
   Datorita unei declaratii a d-lui Tanase, in "Timpul", "acum am vazut cine formeaza sida moldoveneasca", o declaratie cel putin jignitoare la adresa celor infectati, intr-un moment in care toti incearca cumva sa diminueze efectele discriminarii si stigmatizarii acestora de catre societate, politicienii sus-numiti au evitat cu orice chip sa fie asociati cu acest cuvint, totodata trimitind in cadrul conferintei declaratii pline de intelegere, precum ca ei sint la curent cu toate problemele celor afectati, si sunt alaturi de ei, si le inteleg problemele. Doar ca nu vor sa fie nemijlocit in preajma lor. Nu vor sa le fie atribuit lor acest calificativ deloc flatant, 'sida moldoveneasca' . Un comportament total neadecvat unor lideri statali, oarecum tolerat unui jurnalist.

 O declaratie de un rindulet a afectat tot cursul normal al unei conferinte, ce a avut nevoie de jumatate de an de pregatire, cu menirea de a salva continuitatea ingrijirii acestor oameni, bolnavi si respinsi, total neintelesi, chiar si de familiile lor. Cind nici macar mama nu te vrea alaturi, fiindca nu stie concret ce efecte are HIV, ce sa mai vorbim despre Lupu si Filat?


  A fost o conferinta foarte incarcata. Foarte multi oameni invitati, participanti, cu idei, propuneri, solutii... si fara bani pentru ele. Eu am inteles ca, din tot ce stiu eu despre HIV/SIDa, eu nu stiu nimic.
 
   Vreau sa cred ca rezolutiile finale vor fi auzite de catre stat, cu atitia sociologi, doctori habilitati, ONG-isti, activisti si oameni cu suflet mare, precum si cei bolnavi (toti,care au participat), deoarece situatia nu sta deloc roz. Chiar si in Africa boala devanseaza si e pe cale de disparitie toatala, pe cind la noi mai este mult de lucru.

  Tu stii ce virsta ai, stii adresa ta de acasa, stii cite kilograme ai, stii ce grupa sangvina ai.. dar stii tu oare ce sttut HIV ai? Ai mers vreodata la control? Eu te sfatui sa mergi, daca ai avut macar o data sex neprotejat. Eu planuiesc sa merg cit de curind. ai grija de tine si de sanatatea ta. Si fii mai tolerant, mai bun.  
 
      Sa ai o zi cit mai buna.:)
  

Cum ar fi sa fiu transnistreanca?

   Serios,cum ar fi sa traiesc in Transnistria?

  Eu acum particip la Conferinta Nationala HIV/SIDA, in calitate de staff suplimentar. Se discuta mult, oamenii vin cu idei, cu reclamatii, cu intrebari, raspunsuri deocamdata nu se contureaza.

Faptul e ca au venit si reprezentanti din stinga Nistrului. Acum, mie imi veni o intrebare, la vederea acestor oameni. Ei au venit la o conferinta nationala (moldoveneasca,nu transnistreana),si incearca sa  formuleze o adresare catre guvernul nostru (nu al lor), spre a primi oarecare solutii. De ce, se intreaba, nu se cere asta de la guvernul, sau parlamentul, sau organele lor de conducere, cele care ar trebui sa-si exercite puterea, pe care le-au daruit-o, prin vot, acesti oameni? Cum ar fi sa traiesti intr-o tara inexistenta, a? (eu de exemplu, scriind articolul asta, intr-un netcafe, m-am si certat cu unul care striga de mama focului si eu am fost vinovata ca am opinat. Sa nu fi existat tara...)
Pai uite,cum ar fi sa nu existi, si sa ceri, prin drept, ajutor de la cineva, pe care il respingi?... Ideea e, ca se face ceva si la ei, dar finantarea vine prin intermediul RM, lucru deja cunoscut. Cum e oare sa traiesti intr-o tara, pe al carei ajutor nu poti conta? Da, da, si la noi e asa, o sa spui tu,dar...nu chiar. De ar fi asa, am merge in Romania, sa cerem granturi si ajutoare straine, pe care le-ar obtine ei, pretinzind ca suntem un popor, dar cu alte hotare. Cum e sa fii separat de cealalta parte a Nistrului, aproape cu forta, si totusi atit de aproape de tot ce se petrece aici?
 M-a bucurat faptul ca oamenii n-au facut diferenta de provenienta,au evidentiat adevaratele probleme, au inceput sa caute solutii, au inceput sa vorbeasca. Fiindca o astfel de boala nu atinge tari, ci oameni. Doar oameni in parte. Aici nu exista hotare. Si asta doare , de fapt...
 Mai revin la tema. Pa!