duminică, 24 aprilie 2011

La toti ni-i greu.

Nu mi-o trebuit exact Pastele sa-mi dau seama de unele lucruri. Sarbatoarea mi le-a evidentiat.
 Mi s-a aruncat in ochi faptul ca nemijlocit in preajma sarbatorilor,presa nu mai scrie si nici nu mai trimbiteaza despre crime odioase,furturi incredibile si video-uri socante(!!). Ca stirile sunt mai...omenoase,oarecum. Ca-i de-un drag sa te uiti la stiri. O fi trebuit pentru asta comunitatii media un Paste,sa realizeze ca e mai bine asha?
  Ce inca? a! da. Ca eu sunt prea panicoasa de la o vreme. Din cale-afara de. Si nu e bine,mai ales ca rezultatul mini-isteriilor mele se napusteste nemilos fix peste capul lui Seriojel. Si nu e corect asa. Am devenit un pic cam neurotica,si promit solemn sa ma corectez,sa ma controlez,altfel imi pun pe frunte un cartonas cu inscriptia: 'pericol public' si merg nestingherit prin lume. 
 Am fost,ca in fiece an,la sfintit pascuta cu oua sh ale mincarii. Anul asta am mers cu mama,sh cu frate-meu(!),ca deh! avem mashina sh ne ducem deam citi vrem,nu citi se trezesc sa mearga cu vecinu cu mashina,adica numai eu. Da era un friiiiiggggg!!! da un friiigggg...... Lumea anu asta era mai somnoroasa,luminarile se stingeau intruna,slujba a tzinut multishor,predica pascala a parintelui cam tot pe-atita. Si parintele. Acest omulean tinerel,cu par negru sh sutana alba-imaculata,care a strins bani de la enoriashii sai shi a construit un altar din material PVC pentru birouri,care a tzinut-o jumate de predica despre bani,shi sacrificari,shi implicari materiale,iar enoriashii cu capurile lasate pe-o parte ,a vina sh culpa,parca scoshi in fatza clasei petru un alt 2... Shi nu parintele e de vina pentru altarul facut din mese de oficiu,ci noi. Lui atita i-a ajuns din tot ce am rupt noi de la gura noastra. Ne-am lipsit de-un iaurt cu stafide sh cu bucatzele de ciocolata(clar ca nu tot,numai o stafizica),sau de cirnatzul cel mai scump,mincat in post(clar ca nu tot,numai o feliuuutza),sau de laptopul de ultima generatzie (clar ca nu tot,numai o tasta) shi am pus un ajutor colosaaaal la reconstruirea bisericii. Putem sa dormim cu sufletul impacat. Pina cind venim in biserica shi ne uitam la scena asta confuza,in care noi ridicam sprinceana a dojana si spunem: AAaaaaaasta s-a facut din banishorii mei?!?! Da. Asta. Si iata aici eu ma intorc la veshnica mea idee: Dumnezeu nu e in biserica,Dumnezeu e in inima. Daca nu-l ai in sine,nici in biserica n-o sa-l gasesti,indiferent de citi bani ai donat tu la reconstructia ei.
 Mama mea gateste cel mai gustos din lume!!! Aici s-a zis totul. Burta mea mi-o facut boicot.
 Aceste zile de Paste mi-au curatzat atiea in cap,atiteaa.... Ca pot ierta,ca pot fi mai linishtita,mai impacata,ca pot iubi fara ciuda si pizma,ca pot zimbi pur si simplu fiindca asa siniliu pe cer inca n-am vazut anul asta.. Iar apusul la care ma uit acum prin fereastra e pur si simplu.....divin...
  De ce Pashtile sunt numai o data pe an? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu