La toti ni-i greu.

Nu mi-o trebuit exact Pastele sa-mi dau seama de unele lucruri. Sarbatoarea mi le-a evidentiat.
 Mi s-a aruncat in ochi faptul ca nemijlocit in preajma sarbatorilor,presa nu mai scrie si nici nu mai trimbiteaza despre crime odioase,furturi incredibile si video-uri socante(!!). Ca stirile sunt mai...omenoase,oarecum. Ca-i de-un drag sa te uiti la stiri. O fi trebuit pentru asta comunitatii media un Paste,sa realizeze ca e mai bine asha?
  Ce inca? a! da. Ca eu sunt prea panicoasa de la o vreme. Din cale-afara de. Si nu e bine,mai ales ca rezultatul mini-isteriilor mele se napusteste nemilos fix peste capul lui Seriojel. Si nu e corect asa. Am devenit un pic cam neurotica,si promit solemn sa ma corectez,sa ma controlez,altfel imi pun pe frunte un cartonas cu inscriptia: 'pericol public' si merg nestingherit prin lume. 
 Am fost,ca in fiece an,la sfintit pascuta cu oua sh ale mincarii. Anul asta am mers cu mama,sh cu frate-meu(!),ca deh! avem mashina sh ne ducem deam citi vrem,nu citi se trezesc sa mearga cu vecinu cu mashina,adica numai eu. Da era un friiiiiggggg!!! da un friiigggg...... Lumea anu asta era mai somnoroasa,luminarile se stingeau intruna,slujba a tzinut multishor,predica pascala a parintelui cam tot pe-atita. Si parintele. Acest omulean tinerel,cu par negru sh sutana alba-imaculata,care a strins bani de la enoriashii sai shi a construit un altar din material PVC pentru birouri,care a tzinut-o jumate de predica despre bani,shi sacrificari,shi implicari materiale,iar enoriashii cu capurile lasate pe-o parte ,a vina sh culpa,parca scoshi in fatza clasei petru un alt 2... Shi nu parintele e de vina pentru altarul facut din mese de oficiu,ci noi. Lui atita i-a ajuns din tot ce am rupt noi de la gura noastra. Ne-am lipsit de-un iaurt cu stafide sh cu bucatzele de ciocolata(clar ca nu tot,numai o stafizica),sau de cirnatzul cel mai scump,mincat in post(clar ca nu tot,numai o feliuuutza),sau de laptopul de ultima generatzie (clar ca nu tot,numai o tasta) shi am pus un ajutor colosaaaal la reconstruirea bisericii. Putem sa dormim cu sufletul impacat. Pina cind venim in biserica shi ne uitam la scena asta confuza,in care noi ridicam sprinceana a dojana si spunem: AAaaaaaasta s-a facut din banishorii mei?!?! Da. Asta. Si iata aici eu ma intorc la veshnica mea idee: Dumnezeu nu e in biserica,Dumnezeu e in inima. Daca nu-l ai in sine,nici in biserica n-o sa-l gasesti,indiferent de citi bani ai donat tu la reconstructia ei.
 Mama mea gateste cel mai gustos din lume!!! Aici s-a zis totul. Burta mea mi-o facut boicot.
 Aceste zile de Paste mi-au curatzat atiea in cap,atiteaa.... Ca pot ierta,ca pot fi mai linishtita,mai impacata,ca pot iubi fara ciuda si pizma,ca pot zimbi pur si simplu fiindca asa siniliu pe cer inca n-am vazut anul asta.. Iar apusul la care ma uit acum prin fereastra e pur si simplu.....divin...
  De ce Pashtile sunt numai o data pe an? 

Postul,credinta si ne-credinta.

Eu nu sunt cel mai pios om pe care il vei vedea vreodata. Nu-mi fac semnul crucii la orice intersectie,numai fiindca in religie o intersectie e acelash semn al crucii. Nu ma duc la biserica decit in noaptea Invierii (strict si regulat),sau pe la nunti,botezuri. Si mi-e bine asha. Sincer. Cred cu toata fermitatea ca Dumnezeul din mine nu se afla cu act de resedinta in biserica,undeva dupa altar,sau pe linga icoane. Sunt absolut convinsa ca unealta religiei nu este decit o alta pirghie de manipulare a puterii unui popor,sau stat,mai ales in aceste vremuri ce vine sa le ajungem. Imi vei mai spune tu,ca de fapt bazele religioase le primim din sinul familiei,oarecum involuntar,oarecum impus. E corect. Stiu. Dar acum,cunoscind si vazind atitea cite cunosc la subiectul asta,oricum am ajuns la parerea ca,sa crezi in ceva,sau in cineva,nu e deloc cel mai rau lucru. Eu cred in dragoste,in prietenie frumoasa,cred in parintii mei,cred intr-un viitor luminos,cred in viitorii mei copilashi,frumoshi grasuti si destepti foc. De ce n-as crede si in forta asta suprema,care le va controla sau le va ocroti pe toate astea. Cred in stiinta in egala masura,nu fiindca observ statistici diferite,sau analizez reultatele sale,ci mai degraba observ dorintza si capacitatea omului de a mai descoperi ceva,de a afla cit mai multe. Eu cred si in omul de stiinta,care va descoperi intr-o buna si insorita zi panaceea,sau leacul impotriva cancerului. Si daca eu cred in omul de stiinta,care miine poate sa nu mai fie deloc,sau in omul de stiinta care a murit,dar eu inca cred in geniul lui,desi nu l-am vazut niciodata,de ce n-as crede in ceva ce imi da citeodata puteri sa continui? Eu nu pot sa explic asta si nici nu vreau tare. Eu vreau sa am in ce crede.
Acum despre procedura postului. E mai degraba o perioada de purificare sufleteasca pentru mine,decit o sacrificare alimentara. Eu sunt pofticioasa nevoie mare! Dar perioada asta,in care eu n-am voie sa maninc o pulpita,sau sa beau lapte,sau sa maninc un ou umplut,cum face mama, imi arata capacitatea mea de vointa. as putea si sa nu tin postul,dar de vreme ce te determini sa faci asta,afli ca ai mai multa voita in tine decit credeai. Si eu ma purific nustiucum. Si ma linistesc. Si sunt mai luminoasa. Iata de ce eu ma postesc. Fiindca Dumnezeul din mine ma purifica. Vreau sa cred in asta. Fiindca nicaieri in alta ramura a stiintei tale nu voi gasi asta. Iata.

Nu sh paduumaiesh......

V-am pacalit oleaca. Nu m-am despartit eu de Seriojel. Padumaiesh,o gluma ciotkoasa de 1 aprilie,care s-a adeverit a fi mai efectiva pe 2 aprilie. Nu,cum sa ma despart eu de el?!
 El e sufletul meu. De cela,de care poti sa spui ca-i pereche. Da,eu ma mai  cert cu el,ma mai contrazic,da oare nu e asta sarea shi piperul?:) Eu nu pot fi suparata pe el,nu ma pot imbirna sa tac sa nu mai vorbesc cu el,eu trebuie sa-l sun shi sa-i lamuresc de ce sunt inciudata,sa-i arat ca oricum am de gind sa vorbesc cu el. 
 Da,eu pot juca teatru. Mai ales asha fel de teatru dramatic. De asta pot sa va recunosc pe fiecare din voi jucind teatru in fatza mea. Sa nu credetzi,fereasca sfintul,ca teatrul se joaca permanent!! Nu!! Mai oboseshte el,actorul! :D M-a amuzat a culme sa va vad pe toti punind la indoiala shi analizind asta. Am fost sceptica in privintza reactiei voastre la gluma,dar s-a primit chiar mai bine decit ma ashteptam. 
 Taniusha,sa nu te superi pe mine! La tine amageala s-a facut din 2 parti,de la mine sh de la Sriojel. Totu e bine,da noua ne-a fost tare amuzanta reactia shi trairile tale. Dar asta mi-a mai demonstrat inca o data ca tu ne iubeshti,cit de putzin,tzii la noi. Shi noi tzinem la tine!
 Tuturor le cer scuze pentru pacaleala,sh le spun,sa holbeze ochii data viitoare,sa citeasca semnele din jurul lor.! :D anu asta am ris de 1 aprilie...:)