Nunta, waaaaayy! (episod 3)

   Diacritice, Dika, mi-a spus nuștiu care. Diacritice să fie atunci.

  Astăzi continuăm epopeea nunților moldovenești, cu o temă la fel de importantă, precum și frustrantă pentru mulți miri și mirese : muzica, moderator, dansatori, fotografi. Oamenii vitali de la o nuntă, meniți să asigure veselia, buna dispoziție, amintirile frumoase si fețele fericite ale mirilor, precum și ale oaspeților.

   E o mare provocare să încredințezi bunul mers al sărbătorii unor oameni străini, pe care i-ai găsit prin recomandare, sau i-ai văzut undeva la altă sărbătoare, deoarece ni-cio-dată nu vei avea siguranță de 100 % că la tine va fi la fel de super, la fel de vesel. A, să nu uit: nu mizați doar pe priceperea muzicanților și dansatorilor, dacă aveți contingent mixt la nuntă, puteți să așteptați că o parte din oaspeți va sta pe scaune și va discuta.
  Să le luăm pe rînd.

 Muzica.
 De muzică depinde 70 % din reușita sărbătorii voastre. Muzica poate ori să strice complet o nuntă, ori s-o facă de poveste. Mai întîi trebuie să apreciați tipul de nuntă, pe care o organizați. O nuntă cu specific tipic moldovenesc, plină de tradiții și sarmale nu se va armoniza cu Alex Calancea band, sau Cristi Aldea Teodorovici, precum o nuntă de tip european party nu poate fi asociată cu Nicolae Botgros sau Adi, sau Lidia Bejenaru sau Nicolae Glib. Pentru o nuntă cu contingent mixt optați pentru un taraf de muzică populară, cu un solist de muzică ușoară, ceea ce va fi, probabil, un pic mai scump, dar optimal pentru orice vîrstă și preferință de ascultător. Pentru o nuntă cu invitați mai tineri puteți angaja un dj priceput, cu care veți stabili în prealabil tipurile de muzică, compozițiile preferate, ordinea lor și restul detaliilor.
 Din multituuuuudinea tarafurilor de muzică de petrecere de la noi e foarte ușor să alegi pe cineva total nepotrivit, și anume făcînd unele greșeli clasice:
- înregistrarea de pe Youtube niciodată nu evaluează calitatea muzicii unui taraf!
- lipsa de timp pentru a merge pe jumătate de oră-o oră la vreo petrecere unde acest taraf cîntă live, la moment, pentru a aprecia stilul lor muzical, sincronizarea, atmosfera generală și impactul acestuia asupra ascultătorilor.
- atitudinea profesionistă față de lucru (stabilirea unui contract de prestare a serviciilor, respectarea fiecărei doleanțe a Dvs.) precum și atitudinea față de persoana care îi angajează.
- respectarea unui preț decent și corespunzător.
- punctualitate și amabilitate față de angajator și invitați.
   E foarte complicat să alegi muzică pentru o nuntă mare, cu program divers și multă lume, de aceea foarte mulți optează și pentru un recital al unui artist preferat, de vreo 45 min- o oră de performance, live sau playback. Puțini artiști mai cîntă live la nunți, deoarece majoritatea din ei au cîte 2,3,4 sărbători planificate într-o seară, deci doar apariția și lista de cîntece preferate vor face efectul. Prețul de obicei variază în funcție de notorietatea artistului, dar în general o oră de recital vă va costa 250-300 euro.
  Taraful de asemenea variază la preț, deoarece la noi se practică achitarea fiecărui muzician în parte, în dependență de instrumentul interpretat, virtuozitate. Așa deci, fiecare taraf va propune prețul său.

Moderator
  Of, cîte cuvinte de bine și nu prea aș putea eu spune despre moderatorii noștri.... Unii buni, foarte inspirați, modești, moderați în cuvinte și destul de versați în arta improvizării, iar alții....parcă scoși din vreo înregistrare Planeta Moldova.
 Cînd alegeți un moderator al nunții, axați-vă pe capacitatea lui oratorică și cea de improvizare în situații neprevăzute, nu neapărat prețul redus și glumele de prost-gust, scoase din vreun băruleț, de la o beție. Nu e nimic mai urît să vezi înregistrarea de nuntă și să auzi o glumiță porcoasă, spusă la microfon de cel/cea ce ar trebui să excludă astfel de glumițe chiar și de la invitați.
  Un moderator bun nu va sta doar cu microfonul la gură, vorbind necontenit, el/ ea va ști și să tacă în unele momente, cînd vorbesc părinții sau invitații. Credeți-mi umila experiență în sfera sărbătorilor de familie, dar după tipurile de oameni, la fel există și tipuri de moderatori: tăcuți, modești, gălăgioși, foarte buni, foarte răi, needucați sau plini de trufie.
  Aspect foarte important: un moderator mai înaintat în vîrstă nu înseamnă neapărat experiență mai multă sau pricepere mai bună, precum un moderator tînăr nu înseamnă neapărat glume efervescente la tot pasul, sau vocabular mai bogat. A, da! Vocabularul. Un moderator bun se recunoaște după un vocabular bine antrenat, nu neapărat plin de neologisme, doar cuvinte frumoase folosite la locul și timpul lor.
  Deci, la fel ca și cu taraful, preferabil va fi să mergeți la vreo nuntă a acestui moderator și să auziți pe viu cum și ce vorbește.


 Servicii foto-video
  Ah, cîți fotografi în țara asta! Nici atîția taxatori de troleibuse, nici atîția ingineri, și nici atîția medici, cîți fotografi, și toți profesioniști. Dragă lume, dacă un nume are după el cuvîntul Photography, asta nu înseamnă că omul poate fotografia bine. O față de plastic, lipită în PhotoShop nu înseamnă că omul a știut să prindă perfect cele mai frumoase momente din viața voastră. Un fotograf bun va ști să prindă niște clipe inedite, chiar și atunci cînd nu vă uitați la el. Un fotograf bun va renunța din start la clișeele de fotografie, precum ținutul soarelui în palme, zborul eternității pe aripa avionului-model de la Aeroportul Internațional Chișinău și ținutul miresei, care stă la 17 m, în palme, ca simbol al iubirii veșnice. O privire, un sărut, o atingere de umăr, iată ce trebuie să reflecte fotografiile de nuntă. Veselia și părțile amuzante ale sărbătorii, fețe pline de bucurie, iată ce trebuie să vedeți în albumul de nuntă.
  Fotografii și operatorii video sunt, de obicei, oamenii care vor fi cu voi de dimineață și pînă a 2-a dimineață, respectiv alegeți niște oameni prietenoși, găsiți limbă comună cu ei pînă la nuntă, fiindcă un comfort profesionist aduce și un plus de productivitate.


Dansatori
 Ansamblurile de dans mai mari deja s-au specificat în cîteva grupuri mici, care dansează repertoriul de bază al ansamblului mare (Joc, Fluieraș), deci, cunoscînd acest repertoriu, vă va fi mai ușor să alegeți și programul de dansuri. Problema lor principală e că nu diversifică, cam deloc, restul dansurilor de la nuntă, adică dansurile cu invitații. Din partea coreografiei sigur veți avea o calitate mult mai bună a dansurilor. Și, desigur, veți discuta cu ei, în prealabil, într-o întîlnire tete-a-tete, toate detaliile care vă interesează, și care anume sunt așteptările voastre de la ei.
 Notă foarte importantă: dansatorii angajați nu sunt obligați să danseze încontinuu pe toată durata sărbătorii!. Ei obosesc. Ei dansează mult mai energic decît restul lumii, fiindcă sunt plătiți să facă asta. Așa că nu e de mirare dacă ei se mai așează și trag o gură de aer, mai ales dacă au mai avut și vor mai avea comenzi înafară de sărbătoarea voastră. Faptul că beau cafea nu e o fiță de sfidare, e doar o băutură cu un boost de cafeină, care le va asigura un plus de energie. Și nu, stimați bărbați, nu e deloc ok să faceți aluzii libidinoase dansatoarelor. Ele nu sunt go-go girls, nici animatoare exotice, doar dansatoare profesioniste angajate. Condiția de sărbătoare generală și numărul de pahare băute nu va scuza niciodată fraza: Devușka, hai șezi la mine pe genunchi să dansăm o horă.


  Un lucru delicat este ofranda financiară în timpul unor ritualuri de sărbătoare. De exemplu, se oferă o sumă simbolică solistului pentru a interpreta la comandă o anumită piesă, sau plătitul dansatorilor, atunci cînd se cumpără colacii, la o nuntă. Dragii mei, nu e un lucru obligatoriu, e o chestie de tradiție, nu e vorba de lipsa de educație sau simțul de lăcomie al muzicanților/dansatorilor. E doar o mică tradiție, și atunci cînd ai stabilit o sărbătoare cu tradiții, o faci și pe asta, mai ales pentru a evita un moment jenant. Nu există sume stabilite fix, sau taxe, e doar un chilipir. Deci, suma o hotărîți voi, la fel și tipul de tradiții pe care vreți să le respectați.
 Alt lucru la fel de important este sincronizarea staff-ului cu momentele sărbătorii. De exemplu, ora mesei staff-ului. Asta se organizează din timp, pentru a evita oarecare întîrzieri ale programului. Și da, este un lucru destul de important, deoarece un om care nu e sătul și binevoitor, nu va molipsi de bunăvoie nici pe cei din jur și nu va fi productiv.


În concluzie generală, vreau să adaug doar un singur lucru: încercați să fiți prieteni cu cei, care vor lucra la sărbătoarea voastră! Faceți tot posibilul să îi cunoașteți cît de puțin, să le cunoașteți tipul de lucru, modul de a colabora cu clienții, astfel vă asigurați că ei vor fi binedispuși, cu forțe de lucru, receptivi și dispuși să vă ajute în orice situație. Iar voi veți avea parte nu de colaborare fructuoasă, dar de o sărbătoare de poveste!  :)

Scriu de-acasă...

   Vreau să împart cu voi un pic din lumina, care mi-a invadat sufletul, de cînd am ajuns acasă. Acasă m-am regăsit, a cîta oară, în orice ungheraș, în orice lucrușor, uitat de mine prin vreun sertar, pe vreun raft..
  Am făcut poze..

  

 

   Asta mă întîmpină acasă: luminițele tradiționale, într-un colț de sat care, hai să fiu sinceră, n-are treabă cu luminițele. Dar noi așa ne-am învățat, să fie frumos, vesel, drag de uitat și de venit acasă. Așa că mica mea căsuță se vede de depaaarte, licărind deasupra pragului un șirag colorat. Bradul, făcut anul ăsta doar de mama, a văzut ceva, ce n-a văzut niciodată: anul ăsta noi am dansat în jurul lui. La propriu. Isterie de rîs și dans pe alocuri întrerupt de hohote colective. Anul ăsta mama a dansat "Steluța de pe Kremlin", ca o balerină. Offf, mama mea..
 

Mama colecționează felicitări. Adică, din alea de care cumperi la poștă și le semnezi, de ziua cuiva sau de vreo ocazie. Mama le strînge pe toate, le afișează pe vreun raft frumușel, sau prinde de ele mărțișoare, cînd nu le mai purtăm, în aprilie. Acasă la noi sînt multe felicitări.:)

 

Cînd era tînără, mama cînta la chitară. Ocazional, numai rugată și doar vreo 2 cîntece pionerești. Mama mea era activistă în tot ce făcea, 'peredovik' în toate, de ce se apuca să facă, otliciniță, sportsmenkă și krasaviță. Și acum e tot așa.:) 
 

  Da. Asta sunt eu. Mititică, șpingalet, cum zicea tata, grăsuță, absolut blondă, de obicei dansam, vorbeam tare mult și cu o voce neobișnuit de joasă, chiar și pentru un băiețel, participam la toate serbările, și răceam după toate serbările. Ce s-a schimbat? Nu mai am voce strașnică, nu mai sunt blondă. Cam atît.:)
 Frate-meu fix așa blajin la suflet și protector a rămas. Cu toate că-i dădeam cu un constructor de fier în cap, el nu-i zicea mamei.



 Ia ghiciți, cine strică rîndul și nu stă frumșel, pe linie, cum a spus profesoara? Cine pozează cum îi place, fix în primul rînd? Offf... Clasa 1-a, trebuia de impresionat pe toți.:)




  Rochia mea de bal. Am fost la cele mai băboase și îngrozitoare croitorese, cărora le-am dat indicații de 5 ori, le-am plătit cu surplus, care mi-au tăiat o rochie strîmbă, mi-au pus un fermoar de scurtă de iarnă și m-au convins că așa trebuie.... și oricum, rochia asta mi-e atît de dragă! Eram foarte frumoasă în ea la bal, cu floare albă în păr și cu pantofi aurii. Clar, rochia s-a destrămat de la tocurile pantofilor, pe la bust s-a rupt, de atîta dans, dar n-o dau nimănui.
  Și fluturii. Am găsit 2 rame, cu un fel de cutie albă, în care erau împăiați cîte 3 fluturi de toată frumusețea, acoperiți cu sticlă. Mama zice: la ce-ți trebuiesc ție 3 insecte moarte pe perete? Eu zic: mama, ele or fi putrezit pe undeva sub o frunză, da așa, o să ne bucure ochiul încă mult timp înainte. Acum mama le șterge de praf și se gîndește la mine.

 E foarte frumos acasă, unde n-ar fi asta pentru tine, cine n-ar fi acolo, și sunt sigură că acum te găndești la chițibușurile și fotografiile de la tine de acasă. E bine asta. Casa, locul de unde vii, nu se uită niciodată, nu se compară cu alte locuri, poate mai frumoase, poate mai ademenitoare.. Casa e una, acolo unde vii și te simți adevărat, viu, bine, ca în propriul suflet. Casa ta este parte din sufletul tău. El s-a născut acolo.

Eu m-am născut aici.

Chirca, Anenii-Noi, 12 iulie, 1988.