Pentru El

  

      Pentru el e aceasta postare. Pentru cel ce a iubit viata asa cum se iubeste disperat: cu toata forta, cu toata ardoarea, cu toata energia sa. Pentru cel ce a stiut sa infrunte demn, sfidator poate, gurile rele, ce-l banau, ce-l birfeau, ce-l iscodeau, invidiau si admirau in taina. Pentru cel ce a stiut sa se faca respectat prin taria de caracter, prin vointa de a ramine mereu la fel, deschis, vesel, comunicabil. Pentru cel ce s-a impus prin prezenta, gind, atitudine, chiar si in fata sortii dusmane. Pentru cel ce avea un suflet la fel de luminos ca dragostea pentru familia sa. Pentru cel ce n-avea nimic mai scump decit pe cele doua femei din casa. Pentru cel ce s-a maturizat prea repede, si a devenit prea barbat. Pentru cel ce a ramas a fi cel mai vesel si ghidus prieten al copilariei mele. Pentru cel ce a apucat sa guste din orice oportunitate, pe care i-a oferit-o viata, s-o sorbeasca din plin. Pentru cel ce a avut marele curaj de a se arata lumii exact asa cum era. Pentru cel ce a ramas drept exemplu de stoicism si caracter in fata atitor oameni.. Pentru cel ce a stiut sa joace si sa cistige. Pentru cel ce a riscat, si n-a regretat o secunda.

  Pentru Danu e aceasta postare. Pentru vesnicul lui zimbet flegmatic, sufletul sau frumos, si dragostea de viata. Pentru  tine, Danu... O sa-mi fie teribil de dor, teribil....


P.S. Draga lume, nu birfi. Poate va va roade curiozitatea sa prindeti sau sa raspinditi vreun zvon despre el, dar ginditi-va ca orice cuvint spus in van e inca o piatra dureroasa pe sufletul acestei familii, lasate fara consolare. Acei ce nu l-au cunocut cu adevarat, nu vor sti niciodata cum a fost el, de fapt. Iar el a fost minunat.

 Rest in peace, my friend....