M-am întâlnit azi cu Ionela pe drum, mergând spre lucru. Cum, care Ionela? Unica și cea mai ionelă, Hadârcă. Și, în 5 minute, am reușit s-o fac să hohotească și să se îndoaie de râs. Da, mie mi-a reușit această performanță.
Nu mai țin minte de la ce am pornit, cert e că am ajuns la un subiect foarte drag mie. M-a umplut de melancolie o discuție de fix 5 minute. Ne-am adus aminte ambele cum era să mergi la discotecă. Nu la club, nu la karaoke, nu face-controll.... anume la o discotecă. Și de obicei, cele mai specifice erau discotecile de la sate. La unele din ele se lăsa cu bătaie între sate, fiindcă un "ciuhan o purșât la o padrugă" din satul vecin. Eh...
Eu am avut tată conservativ și mamă îngrijorată ( you are the best, folks!), de asta am fost ținută sub cheie până prin clasa a 8-a. Când ai mei au rămas fără argumente de ce să nu merg la dansuri, mi l-au dat pe frate-meu bodyguard, că altfel nu pășeam după poartă. Ei, și asta fericire. Drept că sărmanul frate-meu, vroia el să doarmă sau nu sâmbetele, sau că era vreu film bun la tv, se lăsa târât la discotecă cu sor-sa, căreia îi era a zburda pe ritmuri de Benny Benassi. Îl țineți minte pe Benny Benassi?.. Sau mai era unul, cu "Love is gonna save us"...
Discoteca din satul Chirca, ca și pînă acum, era situată la etajul 2 al magazinului central, o clădire care stătea să se dărâme, de când o știu eu. Scările care se cam prăvăleau, ferestre maaaari și gri, cu perdele. Da, discoteca noastră avea perdele, de astea cu gherghef și floricele. Acolo se petreceau toate manifestațiile culturale, seratele școlare (unele), erau stroboscoape, lumini ultraviolete și alte lumini care făceau dintr-un depozit un loc destul de cool pentru dansuri. Când aprindeai lumina principală era strășnicuț. Of, și drumul până la discotecă. Mie mi-a mers că trăiam în partea satului cu drum drept și asfaltat. Alții veneau cu încălțăminte frumușică, împachetată cu pungi de plastic până la scările discotecii, acolo lăsau pachetele și intrau curăței înăuntru.
Pregătirile pentru discotecă pentru mine erau riguroase. Se căutau cele mai strâmte haine, cei mai ucigători pantaloni, se făcea bretonul. Obligatoriu bretonul! Aveam și un set de farduri pentru ochi de la Ruby Rose ( da,da, Ruby Rose!) cu 36 de culori, dintre care pentru un singur machiaj eu foloseam 17. Cu retușare și amestec între ele, numaidecât cu ceva sidef alb sau auriu, un rimel în stil păianjen, și un ruj roz ciclamen. De ce credeam că-s frumoasă- nu știu. Cert e că frate-meu era judecătorul acestor chinuri. Dacă se uita speriat la mine, eu înțelegeam că am depus nițel prea mult efort, și scoteam jumătate. A se menționa că, în timp ce eu mă transformam în светская львица, frate-meu reușea să privească un film întreg la tv.
Eh, și la discotecă.... Intrarea era 3 lei. Acum 3 lei costă o călătorie strașnică într-un microbuz arhiplin, în Chirca atât costa o seară întreagă de distracție. Dacă aveai la tine gumă de mestecat, toți erau prietenii tăi. Dacă aveai în mână o sticlă de Coca-Cola, erai pe deplin eligibilă. Ah, și când te chema vreun băiat la dans... Cel mai straniu mi se părea stilul de dans în pereche. Ea cu mâinile la el pe umeri, el cu mâinile la ea pe buci. Dar Doaaaamne ferească să te uiți unul în ochi la altul, că le e rușine ambilor! Cine îndrăznea totuși să se uite la partenerul său de dans, o făcea în treacăt, ca și cum din întâmplare. Dar totuși, cu mâinile pe buci.
Mai avea frate-meu un chin. Venise vremea când eu începusem să mă întâlnesc. Nu prea conta cu cine. Când întrebai o fată dacă are pe cineva, o întrebai dacă se întâlnește. Problema noastră era că noi trebuia să intrăm ambii în casă și, pe când frate-meu avea fete pe la liceu, în alt sat, eu aveam băiat în sat. Acum, frate-meu era obligat (rugat tare frumos de mine) să aștepte în bucătăria de vară, cât stau eu la poartă, la pupat. Și-a dezvoltat omul și un semnal de 'ajunge': stingea și aprindea lumina afară de 3 ori, și eu atunci știam că dacă nu intru pe poartă, e jale.
Era mai romantic atunci totul, mai simplu. Orice ieșire, măcar și la discotecă la Chirca, însemna distracție la maxim. Cum am ajuns elevă la oraș și am început să port pantofi roșii cu toc înalt, și cum am fost bobocică...e altă istorie. :)
Nu mai țin minte de la ce am pornit, cert e că am ajuns la un subiect foarte drag mie. M-a umplut de melancolie o discuție de fix 5 minute. Ne-am adus aminte ambele cum era să mergi la discotecă. Nu la club, nu la karaoke, nu face-controll.... anume la o discotecă. Și de obicei, cele mai specifice erau discotecile de la sate. La unele din ele se lăsa cu bătaie între sate, fiindcă un "ciuhan o purșât la o padrugă" din satul vecin. Eh...
Eu am avut tată conservativ și mamă îngrijorată ( you are the best, folks!), de asta am fost ținută sub cheie până prin clasa a 8-a. Când ai mei au rămas fără argumente de ce să nu merg la dansuri, mi l-au dat pe frate-meu bodyguard, că altfel nu pășeam după poartă. Ei, și asta fericire. Drept că sărmanul frate-meu, vroia el să doarmă sau nu sâmbetele, sau că era vreu film bun la tv, se lăsa târât la discotecă cu sor-sa, căreia îi era a zburda pe ritmuri de Benny Benassi. Îl țineți minte pe Benny Benassi?.. Sau mai era unul, cu "Love is gonna save us"...
Discoteca din satul Chirca, ca și pînă acum, era situată la etajul 2 al magazinului central, o clădire care stătea să se dărâme, de când o știu eu. Scările care se cam prăvăleau, ferestre maaaari și gri, cu perdele. Da, discoteca noastră avea perdele, de astea cu gherghef și floricele. Acolo se petreceau toate manifestațiile culturale, seratele școlare (unele), erau stroboscoape, lumini ultraviolete și alte lumini care făceau dintr-un depozit un loc destul de cool pentru dansuri. Când aprindeai lumina principală era strășnicuț. Of, și drumul până la discotecă. Mie mi-a mers că trăiam în partea satului cu drum drept și asfaltat. Alții veneau cu încălțăminte frumușică, împachetată cu pungi de plastic până la scările discotecii, acolo lăsau pachetele și intrau curăței înăuntru.
Pregătirile pentru discotecă pentru mine erau riguroase. Se căutau cele mai strâmte haine, cei mai ucigători pantaloni, se făcea bretonul. Obligatoriu bretonul! Aveam și un set de farduri pentru ochi de la Ruby Rose ( da,da, Ruby Rose!) cu 36 de culori, dintre care pentru un singur machiaj eu foloseam 17. Cu retușare și amestec între ele, numaidecât cu ceva sidef alb sau auriu, un rimel în stil păianjen, și un ruj roz ciclamen. De ce credeam că-s frumoasă- nu știu. Cert e că frate-meu era judecătorul acestor chinuri. Dacă se uita speriat la mine, eu înțelegeam că am depus nițel prea mult efort, și scoteam jumătate. A se menționa că, în timp ce eu mă transformam în светская львица, frate-meu reușea să privească un film întreg la tv.
Eh, și la discotecă.... Intrarea era 3 lei. Acum 3 lei costă o călătorie strașnică într-un microbuz arhiplin, în Chirca atât costa o seară întreagă de distracție. Dacă aveai la tine gumă de mestecat, toți erau prietenii tăi. Dacă aveai în mână o sticlă de Coca-Cola, erai pe deplin eligibilă. Ah, și când te chema vreun băiat la dans... Cel mai straniu mi se părea stilul de dans în pereche. Ea cu mâinile la el pe umeri, el cu mâinile la ea pe buci. Dar Doaaaamne ferească să te uiți unul în ochi la altul, că le e rușine ambilor! Cine îndrăznea totuși să se uite la partenerul său de dans, o făcea în treacăt, ca și cum din întâmplare. Dar totuși, cu mâinile pe buci.
Mai avea frate-meu un chin. Venise vremea când eu începusem să mă întâlnesc. Nu prea conta cu cine. Când întrebai o fată dacă are pe cineva, o întrebai dacă se întâlnește. Problema noastră era că noi trebuia să intrăm ambii în casă și, pe când frate-meu avea fete pe la liceu, în alt sat, eu aveam băiat în sat. Acum, frate-meu era obligat (rugat tare frumos de mine) să aștepte în bucătăria de vară, cât stau eu la poartă, la pupat. Și-a dezvoltat omul și un semnal de 'ajunge': stingea și aprindea lumina afară de 3 ori, și eu atunci știam că dacă nu intru pe poartă, e jale.
Era mai romantic atunci totul, mai simplu. Orice ieșire, măcar și la discotecă la Chirca, însemna distracție la maxim. Cum am ajuns elevă la oraș și am început să port pantofi roșii cu toc înalt, și cum am fost bobocică...e altă istorie. :)
