Mai mare belea, decât să nu fii măritată după 25 de ani în Moldova, e să fii singură și foarte ok cu asta, după 25 de ani, în Moldova. E ca și cum încurci tuturor, încercând să nu încurci nimănui. Nu aparții nici unui grup social definit, not a girl, not yet a woman, și nimeni nu știe cum să te abordeze, atunci când află. Toți vor imediat să te ajute. De ce? Fiindcă e rău să fii single. "Cuuum, așa fată frumoasă și deșteaptă, și singură?" Iată așa.
Nu am pe nimeni la moment și nu fac din asta tragedie. Dar numaidecât, în câteva clipe, în capul omului șocat de noutate apar câteva variante sau posibili candidați, cu care ar trebui să te cupleze. Și, măcar cu gândul, omul se simte util ție.
Să vă spun așa: nu sunt și nu voi fi vreodată omul împăcat cu singurătatea. Iată cel mai mare pericol al umanității. Atunci când nu poți influența sau umple viața unui alt om prin dragoste, prezență, respect, treci prin lume și irosești un corp relativ sănătos în locul cuiva care ar face-o cu mare drag. Dar se mai întâmplă în viață să nu depindă toate de fiecare din noi. Există undeva o forță superioară sau buna întâmplare a lucrurilor, care schimbă cursul vieții. Doar că multe aspecte ale perioadei din viață, când ești singur/ă, nu ți le spune nimeni, chiar dacă au fost și ei acolo. Și eu am hotărât să le spun. Bune, rele, de toate.
Cum ești privită de prieteni. Ca cineva pe stand-by. Nu prea poți ieși cu altcineva, decât cu ei. Planurile tale uneori depind direct de asta, decât dacă nu-ți bagi piciorul și nu mai suni prietenii. Iar ei ori sunt deja cu perechile lor, ori cu familii. Și sigur că-i iubești și-i placi pe toți, fiindcă-s prietenii tăi, și nu degeaba vă știți de ceva vreme. Și dragostea lor ți se pare așa de frumoasă, uneori te învăluie și pe tine, te încălzește dintr-o parte. E ca și cum s-ar deschide ușa unei cofetării, pe timp de iarnă, iar tu stai și aștepți autobusul la stația de alături, înghețând. Și căldura din cofetărie, cu mirosurile ei gustoase, te încălzesc pe o clipă.
Și aici intervine imediat gândul că tu tot meriți o prăjitură, dragoste adică. Tu ai capacitatea și dorința de a fi cu cineva, de a împărți sărutări și gătit, și plimbări pe lângă lac. Iar prietenii tăi observă aproape întotdeauna mica asta pată peste zâmbetul plin de afecțiune pe care li-l arăți. Și se apucă cu toții de așteptat pînă vei fi tu fericit/ă.
Părinții. Ei doar vor ca tu să fii împlinit/ă și la locul tău, la casa ta, cu familie și copii. Fiindcă, de la o vreme, părinții vor să fie bunei. Ei au trecut deja prin toate etapele astea, pe care tu încă nici nu le-ai început. Ei vor să încheie frumos fiecare etapă a ciclului vieții lor. Și poți să-i învinuiești? Nu, sigur. Ei vor să știe, conștient sau inconștient, că au procedat corect, că au educat oameni integri, care și-au găsit calea în viață, și care îi bucură cu urmași dolofani și crețoși, pe care ei, copiii, la rândul lor îi vor educa cât de bine. E o dorință foarte normală a evoluției unui individ, sau a unei celule sociale, și a continuității neamului. ( de rude, nane, mătuși și alte grade de rudenie nu mai pomenesc)
Societatea. Тусовка. Te privesc toți ca pe omul gata oricând de distracție, fără planuri serioase, fără ocupație destoinică, plin de frustrări și complexe, sau prea rece și distant, tocmai fiindcă nu ai pe nimeni. Sigur, în jurul tău se speculează diferite zvonuri, care mai de care mai elaborate, fiecare pârț al tău este analizat și descusut. De ce? Fiindcă ești o pradă ușoară. Ești ca primarul Chișinăului. E oarecum moral admisibil să fii discutată. Fiindcă despre ce să mai discuți la un vin.. Că doar n-o să discuți despre cărți. Asta e pentru grupurile de pe facebook, " Citesc, deci fac parte dintr-un grup de oameni, care vor să facă parte din grup." Cum reacționezi, e treaba ta. Eu aș zice să nu reacționezi nicicum.
Bărbații. Foarte interesante creaturi. Femeile care spun că toți bărbații sunt niște ătisamîie, nu și-au luat timpul să cunoască cu adevărat un bărbat. Fie că descoperi în ei câte un copil sau câțiva copii deodată, bărbații uneori sunt mult mai interesanți decât femeile. Iată ce-am observat eu: când îi spui unui bărbat că ești single, prima lui idee este posibilitatea de a flirta/se pupa/face sex cu tine. Inconștient, invariabil. Fiindcă lor așa le lucrează creierul (și nu numai). Altora le mai vin în cap și niște întrebări. Că de ce single, de cât timp single, ce nu e ok la tine, da poate ești sufocantă, da poate nu ești bună la pat, da poate... Și să fim de acord, unui bărbat single nicio-niciodată nu i se pun astfel de întrebări. El e un mascul feroce, în căutarea iubirii, a celei care o să-i dezvăluie latura sensibilă și o să-l facă om împlinit, cu farfuria de borș în față. Și asta e foarte sexy pentru femei. Fiindcă, așa cum un bărbat caută pradă, femeile caută cui să-i fiarbă borș. De la femei se 'cer' mult mai multe. Frumoasă, deșteaptă, epilată la timp, frumos mirositoare, pipăibilă, sociabilă, sensibilă, independentă, cultă...aș putea continua pe vreo 3 rânduri. Și nu, nu e o întrecere între noi, femeile. Cel puțin, deja nu mai e o întrecere. Deja e un standart setat de condiția de a avea mai puțini bărbați decât femei, într-o societate. Deci, alintând ochiul masculin cu frumusețe de jur împrejur, ne vedem tot noi, creatoarele standartului, nevoite să corespundem acestuia.
Cum te vezi și te percepi tu. Foarte grea perioadă pentru o personalitate fragilă, și, în același timp, unul dintre cele mai bune lucruri care ți se poate întâmpla. Te vei îngrășa, probabil. Vei începe să porți haine mai puțin caracteristice ție, în slaba și un pic rușinoasa încercare de a atrage atenția asupra sex-appeal-ului tău. Vei avea nevoie de validare, în cele mai multe cazuri. Pur și simplu pentru a-ți confirma că poți, că ai și că ești. Vei trece prin toate pragurile Purgatoriului și înapoi spre cer. Spiritul de observație se va ascuți ca niciodată. Și vei înțelege plăcerea unei cafele în deplină liniște și pace, undeva la o fereastră de local. Cu sau fără carte/facebook, îți va fi absolut ok cu tine însăți. Vei fi mai întâi foarte sensibilă la orice mic comentariu al prietenilor tăi asupra dimensiunilor corpului, apoi îți va păsa atât de mult, încât asta va dispărea fără urmă. Frustrarea, adică. Fiindcă vei percepe corpul tău ca fiind cea mai apropiată casă a ta. Și de aici vine libertatea de a face naibii ce vrei cu el. Fiindcă, să-ți mai spun una, nu ți-a șoptit nimeni că atunci când vei fi single și foarte ok cu condiția ta, vei fi horny as f*ck. Nici un fel de relații sentimentale, dar din porniri pur fizice, vei vrea sex. Și având în vedere tot ce-am scris mai sus, nu ți se va permite. Noi încă trăim într-o societate care te va blama pentru fiecare pornire dezinhibată și te va cataloga drept ușuratică.
Aceste însemnări n-au fost menite pentru a atrage cumva atenția asupra femeilor single, și n-au fost adresate bărbaților. Acestea sunt niște adevăruri știute și nespuse, pentru a le face pe unele din noi să se înțeleagă, să se placă și să fie adevărate, în acest moment sau perioadă. Vreau doar să înțelegi că toate problemele pe care ți le pui nu sunt deloc probleme. Sunt realități, care trebuiesc tratate ca atare. Ești cine și cum ești acum, fiindcă trebuie să fii așa. Fiindcă fiecare trăire te formează, te cioplește în ceva mai frumos, mai desăvârșit. Și fiindcă dragostea de sine e baza către orice alte sentimente vei nutri pe viitor.
Mă duc să-mi torn niște vin. :)
Nu am pe nimeni la moment și nu fac din asta tragedie. Dar numaidecât, în câteva clipe, în capul omului șocat de noutate apar câteva variante sau posibili candidați, cu care ar trebui să te cupleze. Și, măcar cu gândul, omul se simte util ție.
Să vă spun așa: nu sunt și nu voi fi vreodată omul împăcat cu singurătatea. Iată cel mai mare pericol al umanității. Atunci când nu poți influența sau umple viața unui alt om prin dragoste, prezență, respect, treci prin lume și irosești un corp relativ sănătos în locul cuiva care ar face-o cu mare drag. Dar se mai întâmplă în viață să nu depindă toate de fiecare din noi. Există undeva o forță superioară sau buna întâmplare a lucrurilor, care schimbă cursul vieții. Doar că multe aspecte ale perioadei din viață, când ești singur/ă, nu ți le spune nimeni, chiar dacă au fost și ei acolo. Și eu am hotărât să le spun. Bune, rele, de toate.
Cum ești privită de prieteni. Ca cineva pe stand-by. Nu prea poți ieși cu altcineva, decât cu ei. Planurile tale uneori depind direct de asta, decât dacă nu-ți bagi piciorul și nu mai suni prietenii. Iar ei ori sunt deja cu perechile lor, ori cu familii. Și sigur că-i iubești și-i placi pe toți, fiindcă-s prietenii tăi, și nu degeaba vă știți de ceva vreme. Și dragostea lor ți se pare așa de frumoasă, uneori te învăluie și pe tine, te încălzește dintr-o parte. E ca și cum s-ar deschide ușa unei cofetării, pe timp de iarnă, iar tu stai și aștepți autobusul la stația de alături, înghețând. Și căldura din cofetărie, cu mirosurile ei gustoase, te încălzesc pe o clipă.
Și aici intervine imediat gândul că tu tot meriți o prăjitură, dragoste adică. Tu ai capacitatea și dorința de a fi cu cineva, de a împărți sărutări și gătit, și plimbări pe lângă lac. Iar prietenii tăi observă aproape întotdeauna mica asta pată peste zâmbetul plin de afecțiune pe care li-l arăți. Și se apucă cu toții de așteptat pînă vei fi tu fericit/ă.
Părinții. Ei doar vor ca tu să fii împlinit/ă și la locul tău, la casa ta, cu familie și copii. Fiindcă, de la o vreme, părinții vor să fie bunei. Ei au trecut deja prin toate etapele astea, pe care tu încă nici nu le-ai început. Ei vor să încheie frumos fiecare etapă a ciclului vieții lor. Și poți să-i învinuiești? Nu, sigur. Ei vor să știe, conștient sau inconștient, că au procedat corect, că au educat oameni integri, care și-au găsit calea în viață, și care îi bucură cu urmași dolofani și crețoși, pe care ei, copiii, la rândul lor îi vor educa cât de bine. E o dorință foarte normală a evoluției unui individ, sau a unei celule sociale, și a continuității neamului. ( de rude, nane, mătuși și alte grade de rudenie nu mai pomenesc)
Societatea. Тусовка. Te privesc toți ca pe omul gata oricând de distracție, fără planuri serioase, fără ocupație destoinică, plin de frustrări și complexe, sau prea rece și distant, tocmai fiindcă nu ai pe nimeni. Sigur, în jurul tău se speculează diferite zvonuri, care mai de care mai elaborate, fiecare pârț al tău este analizat și descusut. De ce? Fiindcă ești o pradă ușoară. Ești ca primarul Chișinăului. E oarecum moral admisibil să fii discutată. Fiindcă despre ce să mai discuți la un vin.. Că doar n-o să discuți despre cărți. Asta e pentru grupurile de pe facebook, " Citesc, deci fac parte dintr-un grup de oameni, care vor să facă parte din grup." Cum reacționezi, e treaba ta. Eu aș zice să nu reacționezi nicicum.
Bărbații. Foarte interesante creaturi. Femeile care spun că toți bărbații sunt niște ătisamîie, nu și-au luat timpul să cunoască cu adevărat un bărbat. Fie că descoperi în ei câte un copil sau câțiva copii deodată, bărbații uneori sunt mult mai interesanți decât femeile. Iată ce-am observat eu: când îi spui unui bărbat că ești single, prima lui idee este posibilitatea de a flirta/se pupa/face sex cu tine. Inconștient, invariabil. Fiindcă lor așa le lucrează creierul (și nu numai). Altora le mai vin în cap și niște întrebări. Că de ce single, de cât timp single, ce nu e ok la tine, da poate ești sufocantă, da poate nu ești bună la pat, da poate... Și să fim de acord, unui bărbat single nicio-niciodată nu i se pun astfel de întrebări. El e un mascul feroce, în căutarea iubirii, a celei care o să-i dezvăluie latura sensibilă și o să-l facă om împlinit, cu farfuria de borș în față. Și asta e foarte sexy pentru femei. Fiindcă, așa cum un bărbat caută pradă, femeile caută cui să-i fiarbă borș. De la femei se 'cer' mult mai multe. Frumoasă, deșteaptă, epilată la timp, frumos mirositoare, pipăibilă, sociabilă, sensibilă, independentă, cultă...aș putea continua pe vreo 3 rânduri. Și nu, nu e o întrecere între noi, femeile. Cel puțin, deja nu mai e o întrecere. Deja e un standart setat de condiția de a avea mai puțini bărbați decât femei, într-o societate. Deci, alintând ochiul masculin cu frumusețe de jur împrejur, ne vedem tot noi, creatoarele standartului, nevoite să corespundem acestuia.
Cum te vezi și te percepi tu. Foarte grea perioadă pentru o personalitate fragilă, și, în același timp, unul dintre cele mai bune lucruri care ți se poate întâmpla. Te vei îngrășa, probabil. Vei începe să porți haine mai puțin caracteristice ție, în slaba și un pic rușinoasa încercare de a atrage atenția asupra sex-appeal-ului tău. Vei avea nevoie de validare, în cele mai multe cazuri. Pur și simplu pentru a-ți confirma că poți, că ai și că ești. Vei trece prin toate pragurile Purgatoriului și înapoi spre cer. Spiritul de observație se va ascuți ca niciodată. Și vei înțelege plăcerea unei cafele în deplină liniște și pace, undeva la o fereastră de local. Cu sau fără carte/facebook, îți va fi absolut ok cu tine însăți. Vei fi mai întâi foarte sensibilă la orice mic comentariu al prietenilor tăi asupra dimensiunilor corpului, apoi îți va păsa atât de mult, încât asta va dispărea fără urmă. Frustrarea, adică. Fiindcă vei percepe corpul tău ca fiind cea mai apropiată casă a ta. Și de aici vine libertatea de a face naibii ce vrei cu el. Fiindcă, să-ți mai spun una, nu ți-a șoptit nimeni că atunci când vei fi single și foarte ok cu condiția ta, vei fi horny as f*ck. Nici un fel de relații sentimentale, dar din porniri pur fizice, vei vrea sex. Și având în vedere tot ce-am scris mai sus, nu ți se va permite. Noi încă trăim într-o societate care te va blama pentru fiecare pornire dezinhibată și te va cataloga drept ușuratică.
Aceste însemnări n-au fost menite pentru a atrage cumva atenția asupra femeilor single, și n-au fost adresate bărbaților. Acestea sunt niște adevăruri știute și nespuse, pentru a le face pe unele din noi să se înțeleagă, să se placă și să fie adevărate, în acest moment sau perioadă. Vreau doar să înțelegi că toate problemele pe care ți le pui nu sunt deloc probleme. Sunt realități, care trebuiesc tratate ca atare. Ești cine și cum ești acum, fiindcă trebuie să fii așa. Fiindcă fiecare trăire te formează, te cioplește în ceva mai frumos, mai desăvârșit. Și fiindcă dragostea de sine e baza către orice alte sentimente vei nutri pe viitor.
Mă duc să-mi torn niște vin. :)
