Ne-am învățat, de-a lungul vremii, să facem și să fim așa cum vrem. Ne-am alipit de niște valori, pe care nici nu le respectăm. Ne-am învățat să fim cinici, să jignim prietenii, mascând asta sub comoda față a sarcasmului. Eu admir o persoană, care știe să folosească umorul deștept, împletit cu sarcasm, dar așa oameni sunt tare puțini. În rest, e o parodie ieftină.
Ne-am învățat să lipim etichete pe orice și oricine: mama single, care are copil- curvă. Bărbatul care fumează în colț- ratat. Fata care ia singură prânzul, sau bea singură cafea- disperată. Băiatul care reușește să-și sune mama- fătălău. Fata, care nu vrea să aibă relații fizice cu oricine dar de dragul sexului- îngâmfată, alintată. Fata, care totuși face ce vrea cu corpul ei- iarăși curvă.
Ne-am adaptat la un stil de viață, care fuge cu vreun kilometru mai repede decât modul nostru de gândire. Ieșim cu toții, spre sfârșit de săptămînă, în oraș, bem, discutăm, dăm mâna, ne pupăm pe obraji, privim într-una primprejur, ne simțim cât se pate de cosmopoliți și nonșalanți, ca apoi întreaga săptămînă următoare să ne scandalizăm de la comportamentul sau numerele de pahare băute ale cuiva quasi-cunoscut.
Ne-am învățat să ne temem de apropieri, de atașamente, fiindcă asta ar putea duce la, oooomaigad, familie! Ne-am învățat să sortim orice relație, de orice tip, eșecului inevitabil. Ne-am învățat să fim victime autoinstruite. Ne-am învățat să credem că Бытие Мое, vorba filmului, este o dramă glamuroasă și nelămurită.
Tare bine ar fi să nu ne învățăm, da să învățăm, cu adevărat. Știți ce-ar trebui să învățăm? Să răspundem cu un zâmbet sau surâs sincer cuiva, atunci când îl salutăm, sau să nu-i zâmbim deloc, dacă nu e cazul. Să scăpăm de discuțiile de carton. Să ascultăm cu adevărat, atunci când cineva vorbește. Să ajutăm bătrînica să-și urce geanta în troleu. Să respectăm gravidele, fiindcă noi tot de pe-acolo am ieșit. Să readucem fluturii în stomac, atunci când ne sună cineva drag. Să ne aducem aminte cum e asta să-ți fie dor, cu adevărat dor de cineva. Și să sunăm. Nu să poke-uim.
Cine știe, dacă învățăm câte-oleacă în fiecare zi, am putea trece cu bine examenul vieții, m?
:)
