Am fost acasa la intalnirea cu absolventii. Ma gandeam, pana-n ultima clipa, daca sa vin sau nu. Nu prea mai comunic cu fostii colegi, si asta se datoreaza in mare parte faptului ca eu nu sunt pe odnoklasnici. Daca ne vedem cumva ocazional, eu ii intreb ce mai fac, cu ce se ocupa, pe unde au mai fost, ei ma intreaba de ce inca nu sunt maritata. Si da, s-au uimit ca am venit singura. Altii au venit macar cu poze, daca nu cu persoana. M-am bucurat foarte mult sa aflu ca la anul vom avea o nunta dintre doi colegi. :)
Apoi ne-am pus pe depanat amintiri si boroboate. E uimitor cum lumea te tine minte in niste intamplari si ipostaze, de care tu uitasei complet, dar pe ei i-a marcat cumva. Unuia ii dadeam caietul meu sa copie la romana, altuia i-am dat un cot in coaste (eram batausa), cu alta fata prietenisem secret prin scrisori, timp de vreo 2 ani. Si, departe de toate schimbarile fizice si circumstantele care ne-au schimbat atat, deveniseram iar grupul de elevi galagiosi, zambitori si fara griji.
Au fost putini. M-am mirat sa aflu ca majoritatea sunt plecati la munca in Moscova. Cei care au venit totusi au povestit cate ceva nou despre cei absenti. Nici macar dirigintele nostru nu e in tara. Pacat...am facut 10 ani anul asta. Si au venit 10 oameni.
Apoi am venit acasa, si am scos cutia cu scrisori. Tin intacte o multime de scrisori si biletele si valentince, intr-o cutie mare. Spre mirarea colegilor mei, am venit la intalnire cu o ancheta, in care s-au regasit. Isi studiau atent scrisul, raspunsurile, radeau copios ca nimeni n-a avut curajul sa raspunda sincer la intrebarea: Pe cine simpatizezi? Au pus toti stelute sau floricele, sau au scris: Secret!
Baiatul din imagine e dragostea mea din scoala. Sergiu. Era mai maruntel atunci, ce-i drept.))
Apoi ne-am pus pe depanat amintiri si boroboate. E uimitor cum lumea te tine minte in niste intamplari si ipostaze, de care tu uitasei complet, dar pe ei i-a marcat cumva. Unuia ii dadeam caietul meu sa copie la romana, altuia i-am dat un cot in coaste (eram batausa), cu alta fata prietenisem secret prin scrisori, timp de vreo 2 ani. Si, departe de toate schimbarile fizice si circumstantele care ne-au schimbat atat, deveniseram iar grupul de elevi galagiosi, zambitori si fara griji.
Au fost putini. M-am mirat sa aflu ca majoritatea sunt plecati la munca in Moscova. Cei care au venit totusi au povestit cate ceva nou despre cei absenti. Nici macar dirigintele nostru nu e in tara. Pacat...am facut 10 ani anul asta. Si au venit 10 oameni.
Apoi am venit acasa, si am scos cutia cu scrisori. Tin intacte o multime de scrisori si biletele si valentince, intr-o cutie mare. Spre mirarea colegilor mei, am venit la intalnire cu o ancheta, in care s-au regasit. Isi studiau atent scrisul, raspunsurile, radeau copios ca nimeni n-a avut curajul sa raspunda sincer la intrebarea: Pe cine simpatizezi? Au pus toti stelute sau floricele, sau au scris: Secret!
Baiatul din imagine e dragostea mea din scoala. Sergiu. Era mai maruntel atunci, ce-i drept.))
