Serios,cum ar fi sa traiesc in Transnistria?
Eu acum particip la Conferinta Nationala HIV/SIDA, in calitate de staff suplimentar. Se discuta mult, oamenii vin cu idei, cu reclamatii, cu intrebari, raspunsuri deocamdata nu se contureaza.
Faptul e ca au venit si reprezentanti din stinga Nistrului. Acum, mie imi veni o intrebare, la vederea acestor oameni. Ei au venit la o conferinta nationala (moldoveneasca,nu transnistreana),si incearca sa formuleze o adresare catre guvernul nostru (nu al lor), spre a primi oarecare solutii. De ce, se intreaba, nu se cere asta de la guvernul, sau parlamentul, sau organele lor de conducere, cele care ar trebui sa-si exercite puterea, pe care le-au daruit-o, prin vot, acesti oameni? Cum ar fi sa traiesti intr-o tara inexistenta, a? (eu de exemplu, scriind articolul asta, intr-un netcafe, m-am si certat cu unul care striga de mama focului si eu am fost vinovata ca am opinat. Sa nu fi existat tara...)
Pai uite,cum ar fi sa nu existi, si sa ceri, prin drept, ajutor de la cineva, pe care il respingi?... Ideea e, ca se face ceva si la ei, dar finantarea vine prin intermediul RM, lucru deja cunoscut. Cum e oare sa traiesti intr-o tara, pe al carei ajutor nu poti conta? Da, da, si la noi e asa, o sa spui tu,dar...nu chiar. De ar fi asa, am merge in Romania, sa cerem granturi si ajutoare straine, pe care le-ar obtine ei, pretinzind ca suntem un popor, dar cu alte hotare. Cum e sa fii separat de cealalta parte a Nistrului, aproape cu forta, si totusi atit de aproape de tot ce se petrece aici?
M-a bucurat faptul ca oamenii n-au facut diferenta de provenienta,au evidentiat adevaratele probleme, au inceput sa caute solutii, au inceput sa vorbeasca. Fiindca o astfel de boala nu atinge tari, ci oameni. Doar oameni in parte. Aici nu exista hotare. Si asta doare , de fapt...
Mai revin la tema. Pa!
Eu acum particip la Conferinta Nationala HIV/SIDA, in calitate de staff suplimentar. Se discuta mult, oamenii vin cu idei, cu reclamatii, cu intrebari, raspunsuri deocamdata nu se contureaza.
Faptul e ca au venit si reprezentanti din stinga Nistrului. Acum, mie imi veni o intrebare, la vederea acestor oameni. Ei au venit la o conferinta nationala (moldoveneasca,nu transnistreana),si incearca sa formuleze o adresare catre guvernul nostru (nu al lor), spre a primi oarecare solutii. De ce, se intreaba, nu se cere asta de la guvernul, sau parlamentul, sau organele lor de conducere, cele care ar trebui sa-si exercite puterea, pe care le-au daruit-o, prin vot, acesti oameni? Cum ar fi sa traiesti intr-o tara inexistenta, a? (eu de exemplu, scriind articolul asta, intr-un netcafe, m-am si certat cu unul care striga de mama focului si eu am fost vinovata ca am opinat. Sa nu fi existat tara...)
Pai uite,cum ar fi sa nu existi, si sa ceri, prin drept, ajutor de la cineva, pe care il respingi?... Ideea e, ca se face ceva si la ei, dar finantarea vine prin intermediul RM, lucru deja cunoscut. Cum e oare sa traiesti intr-o tara, pe al carei ajutor nu poti conta? Da, da, si la noi e asa, o sa spui tu,dar...nu chiar. De ar fi asa, am merge in Romania, sa cerem granturi si ajutoare straine, pe care le-ar obtine ei, pretinzind ca suntem un popor, dar cu alte hotare. Cum e sa fii separat de cealalta parte a Nistrului, aproape cu forta, si totusi atit de aproape de tot ce se petrece aici?
M-a bucurat faptul ca oamenii n-au facut diferenta de provenienta,au evidentiat adevaratele probleme, au inceput sa caute solutii, au inceput sa vorbeasca. Fiindca o astfel de boala nu atinge tari, ci oameni. Doar oameni in parte. Aici nu exista hotare. Si asta doare , de fapt...
Mai revin la tema. Pa!
Hm, de fapt și în RM granturile în domeniul HIV/SIDA vin de la Fondul Global, iar implicarea Statului în suportul persoanelor care trăiesc cu HIV este datorată în mare parte eforturilor depuse de către ACESTE persoane care trăiesc cu HIV. Iar ce de dincolo de Nistru se adresează celor care-i pot ajuta...simplu.
RăspundețiȘtergere