Veri trecute,parade jalnice,iubiri amare.

  Nu am cui sa spun asta,decit tie. Deja numai tie. Mi-ai ramas sfetnic fidel,la fel ca si timpul,sau ca si privirea plina de intelesuri a lui Seriojel. El ma asculta,el ma aude,stie sa puna pe policioare tot ce e mai important din tot amalgamul de cuvinte ,epitete,onomatopee,idei si trairi,pe care i le scurg din suflet. Dar vreau sa stii si tu. In asa fel,voi sti si eu,poate mai bine...recitind cite un articol,pot sa-mi dau dreptate,sa ma contrazic,sau sa gasesc o solutie. Iar acum de asta am nevoie. Ma simt ca un fel de Dodon inainte de campanie,cind inca nu stiu ce vreau,dar stiu ca vreau. Eu vreau sa stiu cum sa fac sa fie bine. Iar acum numai bine nu arata. 


  Vara asta mi-a lasat un gust amar de cirese. Cirese,pe care nu am reusit sa le maninc. Le-am gustat,dar nu pot sa spun ca vara asta am mincat cirese. Vara asta am fost nevoita sa renunt la multe placeri sufletesti ale mele : sa ma sui in copac dupa cirese,sa citesc o carte pe pat afara,sub streasina, sa gatesc mai ca zilnic pentru ai mei, sa merg mai des in padure, sa ma scald in vreun iaz la voie (anul asta,inainte de mare,am fost doar 4 ore la plaja), sa nu alerg din lipsa de timp. Am pierdut unele lucruri,cred ca ireversibil,la care tineam cu tot dinadinsul. Mi-am pierdut stoicismul. M-am lasat implicata in unele vorbe marunte,vorbe ce zumzaiesc pe linga mine ca niste muste siciitoare,care de fapt nu ma incurca sa respir,dar intr-un bun sfirsit ma scot la hat. Nici macar situatie n-o pot numi. Sunt doar vorbe...
  Mi-am deschis sufletul. Si am facut foarte rau. De fiecare data cind ma motivez sa fiu puternica,sunt slaba. Si am hotarit sa nu-mi mai dau porunci. Sa nu-mi zic incontinuu sa slabesc,da sa incep sa slabesc cu adevarat intr-o zi...
  Vacanta a fost.....revigoranta,debordanta de energie,soare,mare.... Nu inteleg cum de unii nu iubesc marea. Eu nu pot sa n-o iubesc. Fiindca ea ma iubeste pe mine,imi da clipe frumoase,imi da timp cu mine insami,imi da liniste...  
  Vara asta mi-a dat lucruri frumoase,dar mi-a luat fix atitea lucruri frumoase din suflet. am primit,pe de o parte,multe emotii pozitive de la cunostinta cu alta lume,cu alte persoane,care ma judeca dupa activitatea mea,dupa ceea ce produc eu,de fapt. Nu ma judeca dupa faptul ca sunt,uneori,isterica,sau ca imi pierd cumpatul,nu...ei trec peste. Pacat ca cei din preajma vad numai paiul meu,nu si birna lor...


 Toamna va fi una incarcata de munca,si voi avea nevoie de respiro. Dar nu-l voi avea. Fiindca timpul nu mi-o va permite. Iar goana asta ieftina dupa camera de inchiriat,invelita in hirtie de factura Termocom cu miros de piata centrala,imi face venirea toamnei....apatica..




  Cum sa fac sa fie bine?