Mesaj catre mine

   Respir si maninc gustos, ca si pina acum. Exist, merg si activez normal, deci n-ar strica sa ma apuc sa traiesc cu adevarat.


  Relatia mea cu mine s-a stricat serios din moment ce am permis sufletului sa se divida. Ma pierdusem undeva, de unde nu ma gaseam, si ma auzeam chemindu-ma si nu reveneam, nu stiu de ce. Ridicol, ar fi trebuit sa ma ascult macar pe mine.. Trebuia sa fug de mine, ca sa inteleg unde vreau sa ma intorc, de fapt. Si ma intorc. Tot la mine.

  Zilele astea de vara.... Zile, cind cea mai simpla inghetata inseamna 3 minute si jumatate de fericire si coatele murdare de produs topit, zile, cind cvasul este elixirul vietii, zile, cind o plaja oraseneasca este escapada celor care, posibil, nu vor ajunge sa vada marea anul asta. Zilele astea zboara atit de repede pe linga mine.. De ce vara zboara, iar noiembrie se tiraste? Cum, de ce? Fiindca vara e un fluture efemer, iar noiembrie e un melc slimos.

  M-am prins la gindul ca anul asta ziua mea de nastere se furiseaza treptat spre mine, si nu-mi lasa ragaz de gindit si de tras liniile. Staaaaaaaaai, stai oleaca,Ziuamea, unde vii peste mine navala, mai stai acolo la mijlocul verii, sa-mi para mie ca reusesc tot. -Hai, hai, spune Ziuamea, repejor si iute ai tras ce ai de tras, ca eu dau buzna! Si ma gindeam ca am timp berechet sa nu astept ziua mea. Iar ea vine miine.

  Niciodata in viata mea nu am crezut ca nu-mi voi astepta ziua de nastere. Eu iubesc sarbatorile familiale, mie imi place sa simt ca aceasta zi din calendar e numai pentru mine, numar minutele, savurez orele.. Anul asta ziua mea vine doar in calendar, ca a uitat si cheia de la suflet.


  A, si cadoul meu pentru mine. Eu imi fac in fiecare an cite ceva cadou. Anul asta m-a dus inspiratia numai la pantofi rosii. Anost, dar cel putin e rosu.

  Draga Ziuamea, sper sa fii frumoasa, sper sa vii gatita, sper sa ma imbraci si pe mine in zimbete si straie de sarbatoare. Fiindca vii inevitabil, ma apuc sa te astept, macar cu o zi inainte.:)

The impossible

     I thought i can. But i can't. Regrets won't stop falling.



   I'm not the super-woman everybody thought i am. Super-women don't get hurt, they don't want to die 3 times a week.


   I just can't.

As fi fericit, da mi-i in padla

   Eu nu va inteleg. Sincer acuma, cum poti sa stai in baruri, terase, localuri si restaurante, sa filosofezi despre dragoste si fericire, in loc s-o creezi? Cum sa stai sa-ti lamentezi nereusitele, in loc sa nu le faci?

   Azi mergeam cu Katiusa pe alee si vorbeam despre lenea generala de a gasi fericirea in tot ce te inconjoara. Persista peste tot o lene atit de anosta, incit pofta de viata chiar si a celui mai pozitiv om, determinat sa fie fericit (a mea) se taie de la genunchi. Eu stiam sa ma bucur de o pereche de ochi din simplul motiv ca ei straluceau pentru mine. Eu si acum ma bucur de privirile uimite ale clientelor mele, cind se uita in oglinda dupa machiaj. Mie si acum imi aduce multa fericire un fel mai deosebit de mincare, savuros, plin de continut si senzatii. Acum, uitindu-ma in jur, ajung sa aud atitia oameni spunind ca nu se gaseste pentru ei putina dragoste. Da nici n-o sa se gaseasca in fata computerului! Nici in paharul acela de bere n-o sa se gaseasca. Dragostea deja te inconjoara. Daca esti chior sa nu vezi asta, nici o pereche de ochelari din lume nu te va ajuta.
    Ne e lene, ne e 'in padla' sa traim la maxim. Ne e in grija sa nu ne implicam prea mult, nici vorba sa ne pese cu adevarat. M-am prins de multe ori la gindul ca imi pasa prea mult de ce e in jurul meu. Ei si? E o crima asta oare? E o crima sa simti? M-am mai prins la gindul ca sunt probabil unul din putinii oameni, care se mai implica. Si asta e o lume trista.
    Atit de comfortabil sa nu simti, sa nu-ti pese, asa-i? Te asiguri ca nu vei avea de suferit in viitor, iti pui inima intr-un depozit bancar, la pastrare, iar in loc folosesti un fel de motoras mecanic. Iubesti, dar distantat, artificial. Simti, dar din reflex. Da, trist.

   Am in jur o multime de oameni, care uita sa traiasca si carora le pare ca au tot timpul din lume inainte. Atit de patetic sa vezi cum li se duce viata pe alaturi, in timp ce ei 'tusesc'. Da, e ok sa te distrezi, sa socializezi, dar asta nu e viata ta. Si nu e viata sa vii dupa o petrecere super-tare intr-un apartament gol, fara sa fii asteptat de cineva. Te-ai asigurat ca nu te atasezi de nimeni, pentru a nu fi vulnerabil. Astfel, nu ai pe nimeni la suflet, decit facebook-ul. Si nici nu observi ca deja nu mai ai virsta pentru a te comporta ca un adolescent. Viata consta din decizii, alegeri. Asta ne defineste ca indivizi maturi si rationali: compromisurile, atasamentele.(nu numarul de drugi). Eu nu cred in astfel de valori. Eu cred in dragoste. Eu cred ca merit sa fiu iubita, pina la capat, toata viata, de un singur om. Poate pentru voi suna strasnic, dar pentru mine e frumos.Eu cred in atasamente, in definirea a 2 oameni ca un cuplu. Posibil sa-mi fie zdruncinate, pe parcursul vietii unele credinte (unele deja au fost zdruncinate), dar eu o sa incerc tot. Sa nu ajung pe urma la 35 de ani la vreo terasa, regretind lucrurile pe care le-am pierdut, si singuratatea pe care mi-am cistigat-o in loc.
  Traiti si iubiti.

Zaraza mea

  Pe Zaraza o cunoaste foarte multa lume. Fie ca ati lucrat cu ea, fie ca lucrati, fie ca va bucurati de prietenia ei, fie ca stiti ca e prima femeie operator video de stiri la o televiziune cunoscuta de la noi.
 Tanea atinge si impresioneaza pe toti, in vietile cui intra. Dar, sa incepem cu ce trebuie.

  Am cunoscut-o pe Zaraza vreo 2 ani in urma, cind abia ma domesticeam in noua gasca de prieteni. Se facea o cina la ea acasa, eu venisem cu perechea de atunci si nu eram inca adaptata la toate nabadaile si inside-joke-urile lor. Am stiut ca vom fi prietene bune-bune atunci cind mi-a declarat ( cind m-a condus la baie) ca, daca imi vine, sa trag o pirta, sa nu ma rusinez de ea.  Care om sanatos la cap o sa iti propuna sa dai vreun vint ocazional, de la prima ta intilnire cu el?! Si aici eu am hotarit ca acest om, atit de direct, de fapt ma lasa sa ma simt cit mai comod, fiindca vrea sa ma incadrez, sa fim prietene. Si am indragit-o din prima.

  E frumoasa si tacuta in frumusetea ei, aceasta fata. Cineva s-a straduit sa stringa o caldare de albastru al cerului si s-o arunce in ochii ei, maari si luminosi, asa de luminosi. Are miini de copil, uneori neindeminatice, dar asa de fragile. Are par blond, care se onduleaza tocmai atunci cind nu-l vrea ea ondulat, si atunci e cea mai frumoasa. Pe cit de masculina, pe atit de mult mai feminina decit multe alte fete pe care le veti cunoaste.

  Are un caracter calit. A invatat sa aiba o parere statornica despre toate (ceea cu ce eu inca nu ma pot lauda). A invatat sa taca atunci cind toti in jur striga, sau comenteaza. A invatat ca nu poti sa te certi definitiv cu prietenii. Nu poti fi categoric in privinta celor din jurul tau. Fiecare sufera schimbari, iar Tanea asteapta o metamorfoza completa de la fiecare, inainte de a obiecta ceva.

  Are un suflet, in care ar putea incapea toate fericirile si suferintele voastre, luate la un loc. Imi place sa-i descoper sufletul, cite putin. E atita viata acolo..atitea trairi! Multi poate nu vor ajunge sa simta toate, cite le-a simtit ea pina acum. Atitea emotii sa le ascunzi intr-un zimbet de Monalisa..cum? O sa-ti zimbeasca, dar sa te uiti atent in ochi si sa citesti (daca o sa-ti permita) atita viata... O sa te asculte, cu toate framintarile tale, care ti se par catastrofe, cite un sfirsit de lume pe zi, ca sa-ti spuna intr-un final ca le-a trait deja de vreo 4 ori pe toate. Tanea si linistea din ochii ei sunt cel mai solid argument ca trebuie sa astepti. Sa astepti sa treci. Sa ai rabdare sa supravietuiesti pina incepi a trai din nou. Si ea nu pierde speranta ca miine e ziua cind ea va gasi fericirea absoluta. Miine o sa fie ziua cind toate se vor conjuga intru a o face pe ea fericita. Miine e ziua Cind-Tanea-E-Fericita!

   Tanea, nu trebuie sa iti fie frica de articolul meu. Sau ca nu vei gasi ce cauti. Tu o sa gasesti ce cauti mai curind decit crezi. Stii, sint martiri ai vietii, oameni care nu gasesc linistea niciodata? Tu nu esti din tagma lor. Tu o sa fii fericita din simplul motiv, ca ai adus atita liniste si lumina in vietile multora, multora din noi, cei care citesc sau vor ajunge sa citeasca asta. Tu o sa fii fericita din simplul motiv ca stii, ca ceea ce cauti se numeste cumva concret.

 Aceasta este o declaratie de dragoste cit se poate de obiectiva. Am primit de la viata citiva oameni valorosi, pe care vreau sa ii pastrez, sa ii ascult, si sa ii urmez. Unul din ei esti tu, Tanea. Si eu ma simt norocoasa, cind ma uit cu cine sint prietena. Si da, te iubesc. :)

Ginduri in culori

    Azi o sa scriu asa cum simt. Adica, azi n-o sa scriu nimic neobisnuit.

 Demult n-am fost aici. Nu mi-au ajuns miinile pentru sufletul meu. Mereu fac ceva, mereu gindesc ceva, si mai intotdeauna pentru cineva. Trebuie sa mai gindesc si pentru mine, am zis eu. Trebuie sa ma scutur de grijile altora si sa imi caut de ale mele.
  Danelusa mea e departe. asta e unica parte de suflet, careia ii permit sa plece departe de mine, fiindca isi implineste un vis. Acolo intr-adevar e mai bine pentru ea, e mai curat, e mai lipsit de birfe si vorbe aiurea, care ingreleaza, acolo lumea ii zimbeste cind o vede. Si ea merita sa i se zimbeasca. Sigur ca mi-e dor de ea...dar nu pot fi atit de egoista. As vrea s-o pot vedea cam in fiecare zi, cum obisnuiam s-o fac, de cind m-am mutat eu la oras cu invatatul si ei cu traiul. Dar acolo e mai bine. As pleca si eu acolo, macar pe-o perioada, sa inteleg viata de acolo. Sa traiesc putina viata de acolo.

      Frumoasa mea... e visatoare si inca mai crede in bine. Si, odata cu ea, cred si eu.:) Nu poti sa nu crezi in cel, pe care il iubesti.


 Katiusha mea e ocupata mai tot timpul. Ma bucur tare mult pentru ea. Acum vad o altfel de Katea: una hotarita, frumoasa, incredintata, plina de planuri. Asta e Katea care trebuia ea sa devina: o Fata !!

  Continui sa visez ce nu-mi trebuie. Subconstientul meu nu-mi da pace, si imi arata ce trebuia sa fie si ce ar trebui sa fie, de fapt, pe cind eu stiu ce trebuie sa fie! Eu stiu. Dar sint numai eu singura cu stiinta mea. Si n-are rost sa incep a trimbita despre semnificatia unui vis, care se repeta deja de 5 ori (!), deoarece inafara de faptul, ca influentez pe cineva, ma influentez pe mine, si m-am saturat. Concluzia: vreau sa incetez sa visez, macar pe o perioada. Macar cind am ochii inchisi.

  Orasul a devenit colorat. E frumos, viu, seara e romantic. Ziua misuna, seara miroase a dragoste. Pacat de asa primavara, ce se iroseste pe iesiri la bere. De fapt, nici n-am reusit sa gust din primavara asta, atit de repede s-a dus. Mai e putin si e vara, si vin alte parfumuri, alte gusturi, alta muzica.. Dar asta e altceva.

  Urmatorul articolas va fi scris de pe noul meu bebelus, laptopul meu, de la reteaua mea de net (am si eu o mindrie personala), si va fi despre Tanea. M-a provocat sa scriu despre ea, si eu i-am cerut permisiunea sa public orice n-as scrie. S-a cam temut fata, dar articolul va fi.

  Fii bucuros ca ti se da sa traiesti acum, apreciaza ce ai, ce vezi, ce ti se da. Si maninca gustos, si iubeste.:)

  

Zimbim cind ploua

    Si ce daca ploua? E bine sa mai ploaie citeodata. Chiar si in suflet. Pe urma miroase a curat, a nou, a viata. Pe urma cresc flori pe rani, cresc crengi de liliac pe regrete si iarba verde pe tristete. Pe urma siroiul de lacrimi se preface in izvor curat de amintiri frumoase. S-apoi, acelasi izvor va uda din radacina sperante noi, ochi noi, imbratisari noi.. care vor inflori in suflet cu toata puterea. Si eu astept ploaia.:)

   Am un prieten foarte bun. Nu ma asteptam niciodata sa ma inteleaga atit de bine, precum o face. Stie sa taca linga mine in asa fel, incit cu o privire sau o aplecare a capului sa-mi dea de inteles ca toata vorbaraia mea e doar o caldare de vaitari. Stie sa bage un singur cuvint in tot discursul meu inflacarat, ca sa-l spulbere intr-o secunda. Da. Iurie poate.
  Am un dor nebun de zilele cind eu si Katiusa mea aveam timp liber cite 4 ore una pentru alta, cind mergeam pe drum si ne intrerupeam din vorba, ca sa povestim despre fustocika ceea superba pe care am vazut-o nustiu pe unde, sau de vorbele unuia de pe facebook. Sau despre mesajele ne-primite, sau asteptarile in van.. Despre orice. Eu stiu ca timp se poate gasi pentru orice, si o sa-l gasesc. Pentru ea o sa fie intotdeauna timp. Ea e un suflet pe care trebuie sa-l tii prin preajma pentru dainuirea sufletului tau. Trebuie doar sa o vezi cum zimbeste, ca sa-ti fie ziua mai buna. Trebuie sa te uiti la toate accesoriile celea colorate ale ei, ca sa te simti....acasa, inauntrul sufletului tau. Pentru Katiusa mea va fi intotdeauna timp.

  Lucrul meu imi place cel mai mult acum, cind nu sunt nunti. Stiu, nunta e ceva cu totul special, si chiar parfumul acelei zile ma invaluie numai facind un machiaj de mireasa omului fericit din fata mea. E si asta o arta, sa participi intr-un fel sau altul la perfectiunea acelei zile. Dar acum am proiecte creative, care-mi gidila creierul, care ma duc la dorinta de a incerca tot si deodata. Bine ca sunt oameni sa-mi dea de inteles ca va mai fi timp, si vor mai fi ocazii, si ei vor mai vrea sa-mi dea voie sa creez pentru ei. Caci, de mi s-ar da voie, eu mi-as arunca toata explozia ceea colorata intr-un amalgam haotic, vesel, dar si neinteles. Doinei multumesc ca stie, prin citeva sugestii timide, sa puna piciorul ferm in pragul avintului meu, sa ma traga putin inapoi si sa-mi arate ca exagerez. E bine sa aiba cine sa te opreasca.


  Am inteles ca trebuie sa vorbesc putin. Nu, n-am vorbit putin pina acum, si nu cred ca se va schimba ceva degraba, cu toate ca toti imprejur imi tot spun asta. Dar eu nu sunt genul de persoana sa invete din propriile greseli din prima. Eu trebuie sa dau cu capul in grebla de 17 ori pe un loc, si poate voi ajunge sa intreprind ceva. Dar am mai inteles ca vorbele mele sunt, de cele mai multe ori, auzite si interpretate. Credeam ca sunt destul de explicita in ideile pe care le expun, si ca sensul direct al acestora se face inteles. Odnako, nu e chiar asa. Si precum nu vreau sa plac tuturor, voi mai tacea. Da, nu e in firea mea, dar voi tot asa faceti, si eu nu vreau sa ma mai expun.

  Nu vreau sa scriu mai mult nimic despre compania mea de prieteni, ei nu scriu nimic despre mine.:) Voi scrie despre oameni straini si interesanti, despre lucruri cu adevarat frumoase, simple, care ne inconjoara si noi inchidem ochii. O natiune de chiori plictisiti de prea bine.  Ne-am deprins sa fie totul in jurul nostru,iar cind in sfirsit totul este, noi ne plictisim. Iar eu zic sa ne scuturam si sa ne dam seama ca inca sintem vii, ca inca putem iubi si minca gustos, ca iarba e verde, ca soarele straluceste si ca zimbetul nu ne costa nimic. Absolut nimic. :)

Pentru El

  

      Pentru el e aceasta postare. Pentru cel ce a iubit viata asa cum se iubeste disperat: cu toata forta, cu toata ardoarea, cu toata energia sa. Pentru cel ce a stiut sa infrunte demn, sfidator poate, gurile rele, ce-l banau, ce-l birfeau, ce-l iscodeau, invidiau si admirau in taina. Pentru cel ce a stiut sa se faca respectat prin taria de caracter, prin vointa de a ramine mereu la fel, deschis, vesel, comunicabil. Pentru cel ce s-a impus prin prezenta, gind, atitudine, chiar si in fata sortii dusmane. Pentru cel ce avea un suflet la fel de luminos ca dragostea pentru familia sa. Pentru cel ce n-avea nimic mai scump decit pe cele doua femei din casa. Pentru cel ce s-a maturizat prea repede, si a devenit prea barbat. Pentru cel ce a ramas a fi cel mai vesel si ghidus prieten al copilariei mele. Pentru cel ce a apucat sa guste din orice oportunitate, pe care i-a oferit-o viata, s-o sorbeasca din plin. Pentru cel ce a avut marele curaj de a se arata lumii exact asa cum era. Pentru cel ce a ramas drept exemplu de stoicism si caracter in fata atitor oameni.. Pentru cel ce a stiut sa joace si sa cistige. Pentru cel ce a riscat, si n-a regretat o secunda.

  Pentru Danu e aceasta postare. Pentru vesnicul lui zimbet flegmatic, sufletul sau frumos, si dragostea de viata. Pentru  tine, Danu... O sa-mi fie teribil de dor, teribil....


P.S. Draga lume, nu birfi. Poate va va roade curiozitatea sa prindeti sau sa raspinditi vreun zvon despre el, dar ginditi-va ca orice cuvint spus in van e inca o piatra dureroasa pe sufletul acestei familii, lasate fara consolare. Acei ce nu l-au cunocut cu adevarat, nu vor sti niciodata cum a fost el, de fapt. Iar el a fost minunat.

 Rest in peace, my friend....